12 povestiri din vremea de după

Clubul PM6 (Post Meridian 6) a fost un faimos club muzical din Timișoara anilor 1960, înființat de Petru Umanschi la Casa Tineretului. Acesta a reprezentat un loc de întâlnire esențial pentru tinerii pasionați de muzică occidentală și a promovat genuri precum rock, jazz și folk. 

„Aveam cam 19 ani când mi-am făcut debutul la Teatrul German din Timișoara. La scurt timp am cântat la clubul PM6 și ăla a fost considerat după aceea debutul oficial. Îmi amintesc și acum ce emoții aveam. Cornel Calboreanu m-a chemat la el în pivniță, unde avea un atelier foto și mi-a dat o vodcă, să mă mai liniștesc. Kamocsa era și el acolo și i-a zis imediat lui Covaci că a apărut un solist bun. Nu după mult timp, într-o zi, când eram în drum spre facultate, m-am întâlnit cu Nicu Covaci, care mi-a spus să trec pe la el ca să stăm de vorbă. M-am dus seara la el; când am intrat pe ușă, parcă am intrat în altă lume. Erau acolo Dorel Vintilă cu Henny, o prietenă din Olanda, Günther Reininger împreună cu niște nemțoaice și niște olandezi. Am rămas ca trăsnit, nu mai văzusem așa ceva în viața mea. Era o atmosferă cu totul specială, un halou occidental. Nicu m-a pus să cânt niște piese, ca să vadă ce știu. Am cântat ceva și ne-am înțeles repede că mă ia ca solist. Moni Bordeianu plecase și la vremea aceea la chitară era Nicu, la bas Zoli Kovacs, la tobe Cornel Liuba și la clape Günther Reininger. Am repetat toată iarna și în vara aceea am cântat la Eforie. Toamna au venit Ioji Kappl la bas și Costin Petrescu la tobe, și atunci ne-am apucat de repetiții ca lumea. Mi-am dat seama repede că eram cel mai potrivit pentru noul concept. Atunci i-am cunoscut pe Victor Cârcu, pe Andi Ujică și pe Şerban Foarță și tot atunci a primit Phoenix o direcție clară și ne-am apucat de lucru la «Cei ce ne-au dat nume».