O noapte furtunoasă
Vezi un traseu literar
Perioada: Secolul al XIX-lea
Curent/Gen literar: Clasic, Dramatic
Tag-uri: Teatru, Literatură școlară, Satiră, Umor
Comedie în patru acte scrisă de Caragiale și publicată prima dată în revista Convorbiri Literare, în 1879. Una dintre cele mai valoroase opere de dramaturgie din literatura română ce a fixat în mentalul colectiv replici, situațiiși tipologii de personaje care sunt la fel de actuale chiar și aproape 150 de ani mai târziu.
Veta îi explică lui Rică pe unde să se sustragă nevăzut
„VETA: Apoi zău nu știu ce s-o mai alege de dumneata. Bărbatu-meu sufere grozav de gelozie și e în stare a fi capabil să te omoare.
RICĂ (speriat): Să mă omoare!
VETA: Deja alaltăieri seara ai avut noroc de ți-a tăiat drumul câinii și nu te-a lăsat să intri în ulița noastră. Aminteri, dumnealui s-a suit repede sus, a deșteptat pe Chiriac...
RICĂ: Chiriac!
VETA: Da, tejghetarul nostru, și au ieșit amândoi, unul pe maidan și altul pe la poartă ca să te prinză în uliță. Încă Chiriac luase și levorverul; dar până să iasă ei, dumneata fugiseși...
RICĂ (îngrijat): Levorverul!... Madam, vă rog binevoiți a-mi da drumul d-aici de urgență...
VETA: Ei! Știi că-mi place! Ce! Te țiu eu? Du-te, ușa-i deschisă; du-te repede, și bagă de seamă la poartă să nu dai piept în piept cu dumnealui, că de-acum încolo trebuie să se întoarcă acasă. Apucă pe maidan și ieși devale spre Antim. Bagă de seamă să nu te întâlnești cu bărbatu-meu, că te cunoaște, și cum te-o vedea, zău! Te umflă.”
Fosta stradă Antim Vezi loc
Urmărirea lui Jupân Dumitrache
„JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la „Iunion”; erau eu, consoarta mea și cumnată-mea Zița. Ne punem la o masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă Ionescu. Trece așa preț ca la un sfert de ceas, și numai ce mă pomenesc cu un ăla, cu un bagabont de amploiat...
IPINGESCU: De unde știi că era amploiat?
JUPÂN DUMITRACHE: După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine și se pune la altă masă alături, cu fața spre masa noastră și cu spatele la comedie. Șade rezemat într-un peș, șade, șade, șade, și se uită lung și galiș la cocoane, se uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm; cocoanele nu! că să mai ședem, că încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane; ba încă-și pune și ochilarii pe nas. Tii! frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap, de auzea câinii din Giurgiu.
IPINGESCU: Rezon!
JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit, se isprăvește comèdia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală și dumnealui. Plecăm noi, pleacă și dumnealui după noi. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cocoanelor, ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea,... rușinoasă.
IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o știu eu?... Ei?
JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, - papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei[4], - coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...
IPINGESCU: Rezon! ca să nu le rușinezi.
JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e Veta mea...
IPINGESCU: Rușinoasă, mie-mi spui?
JUPÂN DUMITRACHE: Când apucăm de la Stabilament în sus, mă uit înapoi cu coada ochiului și nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, mă uit iar... mă iertase bagabontul.
IPINGESCU: Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’ ți-ai făcut spaimă degeaba. Poate că omul o fi șezând prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit și el la grădină ca și dumneavoastră, a stat și el până la isprăvitul comediei, și s-a nemerit să apucați tot pe-un drum ca să vă înturnați la domiciliu. El a rămas la al lui și dumneavoastră ați mers înainte.”
Dealul Spirii (Arsenalului) Vezi loc
Alte cărți
Momente și schițe, 1900
Curent/Gen literar: Clasic
Despre puține opere se poate spune că sunt nemuritoare, accesibile, atemporale și cu un umor care ar fi de actualitate și peste secole. Momentele și schițele lui Caragiale sunt acest gen de operă. La fel ca și în piesele lui de teatru, pamfletele sau...
Vezi carte
Kir Ianulea,
Curent/Gen literar: Clasic , Nuvelă
Nuvela povestește cum acum mult timp în urmă, Dardarot, împăratul iadului l-a trimis pe Aghiuță, cel mai mic drăcușor, pe pământ pentru a vedea care-i treaba cu femeile și de ce toți bărbații dau vina pe ele când ajung în iad. Satira se împletește pe...
Vezi carte
Nuvele,
Curent/Gen literar: Clasic , Nuvelă
Vezi carte
Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala,
Curent/Gen literar: Clasic , Nuvelă
Nuvela lui Nicole Filimon anticipează romanul Ciocoii Vechi și Noi fiind satiră și deopotrivă radiografie social-umană a categoriei slujnicarilor ridicați din lumea mahalelelor.
Vezi carte
Ciocoii vechi și noi, 1863
Curent/Gen literar: Clasic
Considerat primul roman notabil din istoria literaturii române, Ciocoii vechi și noi intitulat și Ce naște din pisică șoareci mănâncă este o radiografie a parvenitismului lipsit de scrupule esențializat în persoana lui Dinu Păturică personaj emblemat...
Vezi carte