Dealul Spirii (Arsenalului)
Dealul Spirii, cunoscut și sub numele de Arsenalului se referă la zona Palatului Parlamentului de azi. Aici s-a aflat Mănăstirea Mihai Vodă ctitorită de Mihai Viteazul. Tot aici s-a construit și Arsenalul Armatei în 1860 și pulberăria Armatei. Denumirea Dealul Spirii a fost dată după numele doctorului Spirea, pe numele său complet Spiridon Kristofi, ctitor al bisericii construite pe acest deal înainte de 1765, cu ajutorul rudei sale Hristofi.
De numele Dealu Spirii se leagă una dintre importantele bătălii din istoria românilor - în această zonă care la jumătatea secolului al XIX-lea se afla la marginea Bucureștiului s-a dat ultima bătălie a Revoluției de la 1848. Astfel, la 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, pentru a înăbuși revoluția. După arestarea fruntașilor revoluționari și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat, pe Dealu Spirii a treia coloană otomană, comandată de Kerim-pașa, a întâmpinat rezistența trupelor române aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.
Zona a fost în mare parte demolată în anii '70 în timpul marii sistematizări care a distrus cea mai mare parte a cartierului Uranus pentru a face loc Casei Poporului (Palatul Parlamentului).
Căpitanul Iordachi lucrează la Comandamentul Militar, secția Informații și Semnale
În tăcerea nopții, 2023
Curent/Gen literar: Roman polițist
Perioada: Contemporan
Tip de loc: Zonă din București
Tag-uri: Crime , Mister , Detectivi , Thriller , Istorie ficțională
Planurile profesorului Gavrilescu pentru lecțiile de pian de a doua zi
La țigănci, 1967
Curent/Gen literar: Nuvelă fantastică , Realism magic
Perioada: Interbelic
Tip de loc: Zonă din București
Tag-uri: Despre București , Viața de cartier , Literatură fantastică
„Gavrilescu îl asculta tulburat, făcându-și vânt cu pălăria.
— Regret, începu el, regret foarte sincer. N-am voit s-o supăr. E drept, ora e cam nepotrivită. E ora mesei. Dar vedeți, mâine dimineață am o lecție în Dealul Sporii. Am nevoie de servietă. Am Czerny II și III acolo. Sunt partiturile mele, cu interpretările mele personale însemnate pe margini. De aceea le port totdeauna la mine.”
Urmărirea lui Jupân Dumitrache
Curent/Gen literar: Clasic , Dramatic
Perioada: Secolul al XIX-lea
Tip de loc: Zonă din București
Tag-uri: Teatru , Literatură școlară , Satiră , Umor
„JUPÂN DUMITRACHE: Știi dumneata că la lăsata secului am mers la grădină la „Iunion”; erau eu, consoarta mea și cumnată-mea Zița. Ne punem la o masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă Ionescu. Trece așa preț ca la un sfert de ceas, și numai ce mă pomenesc cu un ăla, cu un bagabont de amploiat...
IPINGESCU: De unde știi că era amploiat?
JUPÂN DUMITRACHE: După port nu semăna a fi negustor. Mă pomenesc că vine și se pune la altă masă alături, cu fața spre masa noastră și cu spatele la comedie. Șade rezemat într-un peș, șade, șade, șade, și se uită lung și galiș la cocoane, se uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm; cocoanele nu! că să mai ședem, că încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui în poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane; ba încă-și pune și ochilarii pe nas. Tii! frate Nae, să fi fost el aici să mă fiarbă așa, că-i sărea ochilarii din ochi și giubenul din cap, de auzea câinii din Giurgiu.
IPINGESCU: Rezon!
JUPÂN DUMITRACHE: În sfârșit, se isprăvește comèdia. Ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală și dumnealui. Plecăm noi, pleacă și dumnealui după noi. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cocoanelor, ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea,... rușinoasă.
IPINGESCU: Mie-mi spui? n-o știu eu?... Ei?
JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, - papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei[4], - coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...
IPINGESCU: Rezon! ca să nu le rușinezi.
JUPÂN DUMITRACHE: Știi cum e Veta mea...
IPINGESCU: Rușinoasă, mie-mi spui?
JUPÂN DUMITRACHE: Când apucăm de la Stabilament în sus, mă uit înapoi cu coada ochiului și nu mai văd pe coate-goale. Mai mergem ce mai mergem, mă uit iar... mă iertase bagabontul.
IPINGESCU: Jupân Dumitrache, adică să am pardon de impresie, eu gândesc că numa’ ți-ai făcut spaimă degeaba. Poate că omul o fi șezând prin partea locului, pe Dealul Spirii. Ei! a venit și el la grădină ca și dumneavoastră, a stat și el până la isprăvitul comediei, și s-a nemerit să apucați tot pe-un drum ca să vă înturnați la domiciliu. El a rămas la al lui și dumneavoastră ați mers înainte.”
O noapte furtunoasă,
Curent/Gen literar: Clasic , Dramatic
Comedie în patru acte scrisă de Caragiale și publicată prima dată în revista Convorbiri Literare, în 1879. Una dintre cele mai valoroase opere de dramaturgie din literatura română ce a fixat în mentalul colectiv replici, situațiiși tipologii de perso...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Roman polițist
Volumul de debut al lui Dragoș C. Costache excelează prin atmosferă, stil, vocabular, personaje, acțiune, credibilitate. Surprinde un episod de istorie alternativă dintr-o posibilă perioadă interbelică, dovedind nu numai curaj, ci și stăpânirea unei ...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Nuvelă fantastică , Realism magic
În aceste pagini de proză fantastică, de imaginație, Eliade dă o formă memorabilă axiomei fundamentale a viziunii lui asupra lumii, conform căreia orice hierofanie are drept consecință revelarea sacrului ascuns în profan. Grație amprentei inconfundab...
Vezi carte