Mister

Copil din flori al Mușei, cântăreața vestită din mahala Gorganilor, Despina ajunge să fie crescută de Băleanu, prima dragoste a Mușei cu care aceasta are un băiat. 

"Mușa a dispărut fără urmă, odată cu acest precupeţ fără nume, iar doi ani mai târziu, în poarta lui Băleanu a apărut un străin incredibil de înalt. Acesta a scos bastonul pe fereastra trăsurii și-a bătut în talangă, iar când s-a deschis ușa, i-a arătat slugii un coș de răchită. Ceva mai târziu a coborât însuși Băleanu, mut de uimire. L-a ascultat pe acel om deșirat și politicos, iar când străinul s-a făcut nevăzut, mahalagiii au băgat de seamă că Băleanu ţinea în braţe un copilaș, o fată, pe care a botezat-o Despina. Toată dragostea părintească s-a îndreptat spre Haralambie, după cum era și normal. El era copilul adevărat al Mușei, era oglinda ei. În el palpitau speranţele lui Băleanu și invidia mahalalei Gorgani, din acea vară, când pe poarta Bălenilor ieșeau trăsurile împodobite cu flori. Haralambie era viitorul stăpân, era urmașul.
Şi, în timp ce băiatul, pe care toată lumea îl mângâia Lambru, se bucura de toate atențţiile, fata a fost lăsată pe mâinile slugilor. Nu-i lipsea nimic, nu se putea spune că Băleanu n-ar fi iubit-o ca pe fiica lui sau, mă rog, a Mușei, pe care o iubise nețărmurit, dar nici nu se omora s-o vadă, încât săptămâni la rând nu știa nimic despre ea. Așa a crescut Despina, trecând totuși drept fata onorabilului Băleanu, ajuns cu timpul nu doar un fel de stâlp al mahalalei Gorgani, ci și deţinătorul titlului onorific de mare paharnic."

„Piața Sfatului e gri. Căsuțele rămase de la piața de Crăciun sunt toate închise. E un fel de ceață peste oraș, se lipește peste case, străzi și oameni. Un oraș învăluit într-o mantie sufocantă de provincialism. Intră în Cafeteca și comandă un latte to go. Câțiva tineri stau la o masă și râd. Sunt două fete și trei băieți, se înghesuie și-și dau coate. Ea n-a avut prieteni sau prietene niciodată.”

„Se dă jos din taxi în parcare și se îndreaptă către hotel. Aro Palace a fost inaugurat la sfârșitul anilor 30, se zice că în mare fast. Cel de-al doilea corp de clădire, un fel de bloc mai elegant, a fost adăugat după vreo 20 de ani, iar acum hotelul e singurul de cinci stele din Brașov. Pe vremuri, chiar în față, unde acum e un fel de piramidă de sticlă deasupra piscinei de la subsol, era o fântână arteziană, cu un mic bazin și, de câte ori trecea pe lângă hotel, își imagina cum ar fi fost dacă s-ar fi băgat cu picioarele în apă.”

„În noaptea de 9 spre 10 septembrie, la orele două și douăzeci de minute a avut loc o explozie la Galeria Europa, sală de expoziție a Uniunii Artiștilor Plastici. Deflagrația a pulverizat geamurile și a împrăștiat sculpturile din metal expuse la o distanță de până la 10 metri. Două mașini aflate pe strada Mureșenilor, care au trecut peste metalele ajunse pe carosabil au intrat în coliziune. În urma accidentului nu au existat victime.”

„Bellevue Brașov e un complex de blocuri pe Drumul Poienii care a iscat multe controverse la început. Toată partea de Livada Poștei, așa cum se vede din centru sau de pe bulevardul Eroilor care străbate orașul, era liberă. Doar pădure și cer. Acum e ansamblul rezidențial, câteva vile gălbui. 

De pe terasă se vede sensul giratoriu din Livada Poștei. Se așază pe scaun și privește rondul plin cu flori colorate, cele mai multe sunt lalele, știe asta pentru că le-a văzut de aproape, acum nu poate distinge ce sunt. E o lumină clară și frumoasă, s-a discutat mult despre efectul benefic al pandemiei asupra poluării. Minunatul oraș găleată, Brașovul cel turistic pe care-l preaslăvește toată lumea, localnici și vizitatori, își duce diminețile pustii zâmbind satisfăcut. Câteva minute a fixat șoseaua și au trecut doar trei mașini. Restricțiile sunt încă în vigoare, lumea nu circulă decât dacă are treabă, a intrat frica în toți. Se tem de boală și de moarte; de moartea lor, abia acum au aflat că li se poate întâmpla.”

„Bisericuța cea veche e părăsită. Au renovat-o și, pe partea dinspre oraș, strălucește; pe partea cealaltă sunt câteva mesaje cu grafitti: niște semnături și „jos corupția”. De pe banca pe care stă, Gigi nu le vede, dar știe că sunt acolo, mereu există ceva care nu se vede, cum ar fi morții de sub noi. Pe locul acestui mic parc a fost cândva un cimitir. Peste tot, fiecare pas pe care-l facem s-ar putea să fie deasupra unui mormânt. […]
Când au construit teatrul, au scăpat de cimitir. Erau doar morminte foarte vechi, pe care le-au mutat pe strada Lungă. Ei ar fi vrut să demoleze și bisericuța, dar era să iasă scandal mare. Cei care locuiesc de mult în oraș știu că parcul cel mic se cheamă: «doi pe o bancă, doi sub o bancă».”

„Știrile de Brașov 
ediție specială, 3 octombrie 2022 
Mireasa moartă de pe banca îndrăgostiților 
Întregul orașs-a cutremurat astăzi când o femeie tânără, îmbrăcată într-o rochie albă, fină, de mireasă, a fost găsită pe o bancă de pe aleea Sub Tâmpa. O sursă a redacției ne-a comunicat experiențele stranii asociate: temperatura mai scăzută în zonă, o burniță fină și un vânt năprasnic pornit după ce corpul femeii a fost ridicat de acolo de către echipa de legiști.”