Biserica Franciscană Sfântul Ioan

„M-am speriat. Nu ştiam ce înseamnă igrasie, dar ce vedeam în faţa ochilor semăna cu transpiraţia sau cu plânsul pereţilor. De ce să transpire biata noastră casă? I se făcuse cald? I se făcuse frică? Grupul nostru s-a strâns imediat să dezbată problema, în jurul bradului din curtea de vizavi, lipită de biserica Sfântu Ioan. Ciudat că nu-şi schimbase şi ea numele în biserica Vladimir Maiakovski. Nu le-a dat prin gând, probabil. Curtea cu bradul era atrăgătoare ca o scamatorie, începea de pe strada noastră şi ieşea pe partea cealaltă, în altă stradă. Puteai să-ţi pierzi urma, să scapi de duşmanii care vor să te ia prizonier, să te lege de mâini şi de picioare şi să te tortureze ca să-ţi afle secretele.”