Piața Iosefin

"Numerele astea matricole, care trebuie cusute pe toate uniformele și gecile, se fac la ceaprăzărie. La începutul clasei întâi, m-am dus și eu cu bunica la una din Piața Iosefin, înspre Reșiței, pe linia lui 1 roșu. N-am priceput ce legătură aveau ceapa și prazul cu toată afacerea, decât că, mie, transformarea oamenilor în numere lipite de braț îmi puțea de la o poștă, dar asta era, cine să stea să-ți explice. Vizavi de ceaprăzăria cu pricina se afla o mică librărie, de unde-ai noștri cumpărau cărțile pentru pachețelul de premiu. Odată mi-am căutat acolo lecturile de vacanță. În zadar. În afară de operele câtorva clasici români morți (bravo lor, foarte convenabil!) de mai bine de un secol, nu găseai decât tezele Tovarășului. Diverse elucubrații aranjate frumos în vitrină. Și vitrinele astea vor fi sparte în decembrie ’89, iar cărților li se va da foc cu obidă, pretext pentru Ceaușescu să condamne, la televiziunea națională, „huliganii” din Timișoara…"

Fragment din proza scurtă "Un tramvai numit Decembrie" de Andreea Sepi