Podul Grozăvești, Pasajul Basarab

„Am intrat în baie cu grijă să nu calc pe corpul ei întins pe gresie, dar nici vorbă de atâta dramatism. Bătrânica m-a văzut și a ascuns pumnul la spate. Găsisem în sfârșit o explicație pentru dantura stricată și tusea care mă ținuse trează toată noaptea. Se pare că de vină nu erau alimentația săracă în calciu și condițiile de trai de sub podul Basarab.
— Stai liniștită, maică, mi-a spus ea, găsesc io un’ să mă duc. Acu’ că vine iarna, mă întorc la azil, ca să nu îngheț sub pod. La partea cu înghețatul mi s-a topit inima. Am simțit cum se scurge caldă spre stomac, dar m-am ținut tare pe poziții și nu mi-am îngăduit altceva decât să dau din cap a compătimire. Dacă deschideam gura, mi-era teamă că m-aș fi răzgândit.”

(Din povestirea Mămăițele)