Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central

„Priveam încremenit prin gaura mică din geamul de la morgă cum doi tipi și-o trăgeau pe masă. Era prima dată când vedeam o scenă gay. Nu mă interesase niciodată să mă uit la un film porno gay, nici măcar când o prietenă din liceu ne povestea, la un cui, cum se masturba în timp ce se uita la astfel de filme, pentru că actorii ăia erau foarte bine dotați. Reacția mea mă surprindea. Aș fi putut să plec de mult, dar n-am făcut-o. Eram curios, toată lumea știa. Dar, dincolo de asta, aveam ditamai erecția. Nu știam dacă era pentru că asistam la un lucru oarecum interzis și tabu sau pentru că relația dintre cei doi mi se părea foarte mișto. Era carnală, era animalică. La fiecare penetrare, vedeam cum li se defineau mușchii, cum se încorda fibra pe ei. Mi-aș fi dorit să mă fi prins că îi urmăream și atunci i-aș fi întrebat dacă masa de inox pe care și-o trăgeau nu era rece. Cum v-am zis, eram curios din fire. Și, poate, acum realizam, voyeur. Îmi plăcea ce vedeam, dar și mai mult îmi plăcea că îmi era frică să nu fi fost văzut de cineva.

Eram internat de zece zile la Spitalul Militar. Mama abia reușise să mă aducă acolo, după ce intervenise pe lângă un verișor, pe care nu îl mai văzusem din copilărie. Aveam dureri îngrozitoare de stomac, care nu îmi treceau cu niciuna dintre pastilele pe care mi le-ndesa mama pe gât. Și tot ea era nervoasă. Că e vina mea, că nu mănânc, că sunt prea slab. De durere, țipam și îi spuneam și eu că numai ea-i de vină, că gătește prea gras. Și uite-așa, după trei zile de chinuri, am ajuns la spital. Mi-au zis că am făcut enterocolită. Mi-au prescris un regim alimentar strict și un pumn de pastile. De câteva zile, nu mai aveam dureri, iar a doua zi urma să fiu externat.”
(Metalic)