Strada Dealul Țugulea, nr. 72

„Eu nu i-am cunoscut corpul Andrei iubind-o, Guță, ci spălând-o. Ne-am spălat unul pe altul în cada ei, din apartamentul pe care-l împărțea cu sora ei, care m-a urât de când m-a văzut, doar pentru că existam. A fost ciudat să cunosc corpul Andrei. Nu avea deloc sâni. Nu erau micuți, ci pur și simplu nu erau. Pieptul era de copil, dar vocea era de femeie și privirea era de femeie și mâna cu care mi-a cunoscut corpul era de femeie. Am ascultat I don’t believe in an interventionist God, but I know, darling, that you do și mi-a numărat alunițele de pe corp cu o tandrețe de iubită și o fixație de patolog, spunând că un om, în orice moment, trebuie să știe numărul exact de alunițe pe care-l are.
În dormitorul ei avea peste o sută de cactuși de toate mărimile, pe pervaz și pe podea, lângă pat și pe birou. Doar după ce am părăsit-o m-am gândit la cum aș fi putut cădea peste ei când o dansam prin cameră, când ne aruncam hainele de pe noi sau când ne plimbam noaptea până la fereastră. Prezența Andrei îmblânzea cactușii și-mi oferea în mijlocul a mii de spini un spațiu mai sigur decât în propria familie. Mâna ei se plimba pe deasupra lor de parcă era făcută din aceleași celule. Când se înțepa și îi curgeau câteva picături, sângele nu se pierdea pentru că aceeași mână tăia câteva palete de opuntia și pregătea din sucul lor limonadă.
Andra nu a fost un agresor. Andra nu a fost o victimă. Andra era autonomă și m-a primit în autonomia ei și m-a lăsat s-o iubesc fără cea mai mică dorință de a mă schimba.”