Strada Dezrobirii, nr. 82

„Îți dă o palmă la fund, în joacă. La fel o fac și colegii tăi, care au observat războiul pe care îl porți cu propriul corp și s-au oferit să te ajute. Ți-l pălmuiesc zilnic, ți-l pedepsesc, poate vor convinge carnea să se retragă de unde a venit. Până și tocilarii o fac, cei cărora dacă le-ai adresa un cuvânt, s-ar uita în jos. Pare că toți băieții ți-au separat personalitatea de corp. Într-un moment, le dai să copieze tema la franceză și vă coalizați împotriva scorpiei care nu vă slăbește cu conjugările, în următorul, îți apucă sânul de parcă e o minge antistres. Îți pălmuiesc fesele ca pe o darabană dintr-un clip cu manele. Le sucești mâna, îi plesnești, îi zgârii, îi prinzi cu Tatiana și îi înghesui într-un colț. Nu le pasă. Suportă orice. Nu înțelegi. Ce se petrece cu ei? Ce forță îi face atât de masochiști? Ai vrea să-ți tai cu un cuțit excrescențele și să le pui pe catedră. Luați-le, strângeți-le, bateți în ele până se stropșesc, numai lăsați-mă în pace!”