Strada Lipscani, nr. 37

„M-am îmbrăcat cu cele mai bune haine pe care le aveam și am luat-o spre muncă prin Centrul Vechi. Acest cuib al mizeriei capitaliste mi-a folosit la un singur lucru în viață. Oricând era nevoie să știu dacă m-am îmbrăcat frumos sau dacă m-am asortat cum trebuia, nu-mi rămânea decât să trec prin el. Fetele plătite să atragă turiștii sunt niște critici de modă mai buni decât Maurice. Dacă mă invitau măcar două-trei să intru să consum, însemna că m-am îmbrăcat bine sau cel puțin ca un turist. Dacă își întorceau privirea la o secundă după ce ținuta mea le-a insultat retina, era clar că arătam ca un sărac. Nu că aș fi avut vreo problemă cu asta, dar acum aveam ceva de dovedit. Superficialitatea șefei care îmi stabilise destinul putea fi plesnită doar de o altă formă de superficialitate care s-o facă să înțeleagă că nu mai avea niciun fel de putere asupra mea.”