„Intrând la maică-sa în apartament, Louise găsește totul răvășit: haine azvârlite pe jos, hârtii răscolite, sertare deschise aiurea. În bucătărie, o bucată de brânză e pusă la desărat într-o cratiță plină cu apă, lângă aragazul ce arde în gol. Ăsta o fi locul? se trezește Louise că se întreabă. Sunt unde trebuie? o ia pe sus un gând absurd. Preț de câteva clipe, stă nemișcată. Acum, parcă trebuia să miroasă a rufe proaspăt spălate, își spune, dar nu, aerul din apartament e stătut. Unde-i mama? își revine brusc. E la baie, în fața oglinzii – în chiloți, cu părul despletit, cu o bluză de pijama cu mânecă scurtă. E plină de spumă de ras pe coate, pe genunchi, pe picioare.
[...]
Louise i-ar răspunde, dar primește sms de la Ion: „Igel a dat drumul la gaz și s-a aruncat în aer. Mama e nașpa și a chemat Salvarea“. Sare într-un taxi. Iese din Piață cu greu, căci Sutanele tălăzuiesc, vuiesc, iar Petrache-Ologul zbiară din adâncul rărunchilor: „Sunt regele Malorusiei și al Cisnistrieeei...“ Când să intre pe bulevardul Lascăr, Louise îl zărește pe bătrânul Guevara în capătul Căii Victoriei: filma manifestația pe telefon. N-are timp de el, îl îmboldește pe șofer să gonească, iar ăla, după ce ajunge la destinație, se laudă c-a bătut un record. Odată intrată în apartament, Louise înlemnește: mama și Ion stau liniștiți în sufragerie, se uită la fotbal. Mama e veselă, râde, iar Ion strigă la un atacant de culoare: „Craaa, craaa, Drogba, sparge-i, dă-le gol!“ „Dă-te la o parte, că nu văd!“ îl repede maică-sa din fotoliu. Sunt amândoi plini de nerv, urlă, încurajează echipele. Furioasă, Louise le închide televizorul. „De ce m-ai chemat?“ îl ia pe Ion."
[...]
Intrând în apartamentul mamei, pe Louise o lovește mirosul de urină. În hol, în fața bucătăriei, o vecină se fâțâie cu mâinile în șolduri: „Să știți că nu v-am chemat degeaba!“ o întâmpină pe Louise, cântărind-o din ochi. Pantalonata, trebuie că-și spune, nu dă pe la noi, ăștia bătrâni! „Mulțumesc că m-ați sunat“, face Louise. „Ion unde e?“ „Păi, l-a mai văzut careva? Lipsește de-o săptămână.“ În clipa aia, mama începe să zbiere. O luase de dimineață: ieșise în viscol în cămașă de noapte, vecinii o aduseseră înapoi și, odată intrată în casă, se repezise în baie, mușcase dintr-un săpun, apoi se pusese pe spart pahare și farfurii. „De-ați ști ce putere are!“ face vecina. „N-ai zice când o vezi.“ Louise se duce în dormitor: „Ce-i cu tine, mamă?“
„Curvo“, îi strigă mama. „Curvo, curvo, curvo!“
E-n pat, urlă, înjură, vrea sex! Louise se îngălbenește.
„De-o săptămână ne ține așa,“ o toarnă vecina, „a dat peste cap toată scara, nu mai putem să dormim“. Și Louise, în timp ce sună la SMURD: „O s-aveți liniște, vă promit“. Vecina se îmbunează: „Măcar de s-ar face bine, biata de ea... Of, dacă era Ion acasă, nu se ajungea aici“, adaugă, ieșind din apartament.”
