Biserica Sfântul Bartolomeu

„Cea mai veche biserică din Braşov cunoscută nouă e cea din Brasovechi, de la Bartolomei. Datează de la începutul secolului al XIII-lea, când stilul gotic nu era încă stăpânitor nici în ţările apusene. Coloniştii saşi încă nu erau deprinşi cu el, dar o particularitate pătrunsese şi în stilul roman, în care-şi clădeau casele sfinte: în locul arcurilor de la ferestre găsim ogivele. Arcul frânt la mijloc în unghi ascuţit plăcea şi la noi, încât îl găsim şi la ferestrele bisericilor lui Stefan cel Mare. Dealtfel tocmai în regiunile Rinului şi Moselei, de unde au venit coloniştii saşi, a coexistat mai mult timp stilul roman cu cel gotic. Ceea ce ne bate la ochi privind această biserică sunt trei particularităţi. Mai întâi, dacă ar fi zidit-o românii, ar fi aşezat-o probabil pe Dealul Sprenghiului, nu la poalele lui, ca să domine toată împrejurimea, cum se cuvine „casei lui Dumnezeu”. Într-o asemenea poziţie înălţată biserica poate fi mică, ca cele mai multe în satele şi oraşele româneşti, căci ceea ce nu fac proporţiile, face aşezarea ei. Despre locul bisercii de la Bartolomeu am vorbit mai înainte şi din el am dedus asupra mutării Brasovului. Biserica ajunse la capătul Brasovului, în loc să fie, precum am fi aşteptat, în poziţie centrală.
N-am pomenit însă de mărimea ei şi de lipsa celui de-al doilea turn. Faptul că e atât de mare – are o lungime de 60 de metri, mai mult ca oricare altă biserică din Tara Bârsei, afară de cea Neagră – trădează importanta Brasovului încă de la întemeierea lui. Ordinele călugărilor catolici din Apus şi chiar papa ţineau seama de lăcaşurile sfinte ridicate de colonişti în ţări îndepărtate şi le subvenţionau. Dacă în Brasovechi ar fi fost de la început numai o aşezare rurală, biserica începută scurt timp după colonizare n-ar fi avut dimensiunile Sf. Bartolomei. Si faptul că al doilea turn nu s-a mai ridicat poate fi un indiciu că oamenii cu stare din Braşov se mutaseră toţi din Brasovechi în Cetate, unde trebuia zidită o biserică nouă. Din punct de vedere strategic, locul noului Braşov era cu mult mai potrivit pentru a fi apărat, decât Brasovechiul, unde cetatea de la Sprenghi se adeverise prea slabă ca să reziste mongolilor. Din punct de vedere edilitar însă, el era mai putin potrivit Tâmpa, acest părete verde şi drept, pierde din majestatea lui când e privit prea de aproape şi taie, cu umbra ei, orice avânt şi perspectivă.”