Noaptea de Sânziene, 1955
Mircea Eliade
Curent/Gen literar:
Realism magic
Perioada:
Anii 50
Tip de loc:
Zonă din București
Tag-uri:
Alegorie
,
Literatură fantastică
Vădastra își petrece timpul liber undeva la limita dintre curtare și hărțuire agățând fete tinere la bulevard în încercarea de a-și demonstra puterea de seducție; „îi plăcea să-şi exercite puterea asupra lor, să-şi verifice farmecul.”
„În orele lui libere Vădastra avea obiceiul să urmărească femeile care i se păreau frumoase şi elegante. Înainte de căderea serii, se plimba pe Calea Victoriei, la întretăierea cu bulevardul Elisabeta, şi privea cu multă îndrăzneală femeile care treceau pe lângă el. De cele mai multe ori se mulţumea cu aceste priviri tăioase, insolente, prin care izbutea să-şi imprime măcar pentru o fracţiune de secundă voinţa lui de posesiune. Când, însă, o femeie i se părea de o excepţională frumuseţe, începea s-o urmărească. îndată ce ieşea din puhoiul care năpădea, la acea oră, spre Calea Victoriei, se apropia de ea, o privea fix, îi zâmbea, şi repeta această manevră de mai multe ori. Uneori, îi vorbea, folosind aceleaşi fraze: „îmi daţi voie să vă conduc, domnişoară?” sau: „Aşa de frumoasă, şi totuşi singură?!” Rareori mai adăuga ceva, deoarece Spiridon aştepta ca tânăra să-i răspundă, şi văzând că acest răspuns întârzia, credea că n-a auzit bine cele ce-i spusese, şi le repeta de mai multe ori. Dar, de obicei, n-apuca să intre în vorbă, pentru că tânăra ori se urca într-un tramvai, ori se întâlnea cu cineva, ori ajungea acasă.”