Cercul Militar

"După‑amiaza, când plecam la plimbare cu unul dintre părinţi – de obicei cu mama –, îmi luam noii prieteni cu mine. Mergeam toţi şase pe Strada Lungă, eu cu mama de mână, poneii tropotind în spatele nostru cu Ariel în ariergardă, veghindu‑i din văzduh, uneori de la câţiva metri înălţime, alteori coborând atât de jos, încât mă temeam să nu atingă pălăriile sau capetele trecătorilor. Când ajungeam în dreptul Casei Armatei, ne aşezam pe una dintre băncile din jurul fântânii, un bazin circular în mijlocul căruia tronau statuile a trei cai, cu bustul şi picioarele din faţă într‑un salt încremenit, ce nu izbutea să‑i smulgă din piatră. Deasupra lor erau trei sirene ţinându‑se de mâini, spate în spate, de parcă ar fi ieşit din acelaşi bloc de granit. Jeturi de apă ţâşneau din nişte guri de lei, altele se revărsau din vârful havuzului peste cai, peste creştetele sirenelor. Una privea către Tâmpa, alta spre Dealul Cetăţii şi a treia spre Şirul Livezii, de unde începea Drumul Poienii."