Cimitirul Șprenghi

"Într‑una din zile, Fräulein Klara ne‑a încolonat şi ne‑a dus la Foişor, pentru o lecţie în mijlocul naturii. Grupa noastră s‑a oprit lângă troiţa umbrită de cei trei pini crescuţi din acelaşi trunchi. Astăzi, nu ştiu de ce, au rămas doar doi, în rest totul e la fel ca în vremea copilăriei mele, chiar şi pădurea de lângă Cimitirul Eroilor, care a scăpat netăiată, până şi nucii de cealaltă parte a drumului ce ocolește Palatul Pionierilor. Am cules conuri de pin, copiii ceilalţi s‑au alergat pe pajişte, au jucat „hoţii şi vardiştii”, apoi „ţările”, „flori, fete sau băieţi”, eu am mai cules nişte conuri, ca să‑mi fac de lucru, apoi educatoarea a decis să scoatem cutiuţele cu mâncare. 
Băieţei şi fetiţe s‑au adunat laolaltă, şi‑au pus hăinuţele pe iarbă, după care s‑au aşezat şi ei, aşa cum li se spusese. Am făcut la fel, mi‑am dat jos vesta şi am împăturit‑o cu partea dinspre căptuşeală în afară, ca să nu se murdărească, cum învăţasem de la mama. Doar că mi‑am ales un loc ceva mai încolo de restul grupei."