Fostul magazin de jucării „Scufița Roșie”

„Peste drum era magazinul de jucării „Scufiţa roşie", pe care îl visam şi noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o şi tîram pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă şi scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii şi lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia cînd înaintai adînc în spaţiul acela gol, dădeai de tejghea şi de  rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpuşile de toate mărimile, îmbrăcate în bucăţi grosolane de pînză. Cele mai multe erau de cîrpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede şi cu părul de aţă neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuşi şi păpuşi de cauciuc, înfăţişînd nişte negrese cîrlionţate. Erau căluţi albi, cu şa de pînză lăcuită, roşie ca flacăra, urşi galbeni şi cafenii, păsări mecanice de tablă. Mereu se aflau pe tejghea cinci-şase jucării care ţopăiau, săreau, băteau toba, maşinuţe care înaintau prin frecare, rachete care sceteau scîntei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din  Albă-ca-zăpada, Cenuşăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucăţele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru că învăţasem să refac dreptunghiurile acelea şi pe dos, fără să mai ţin seama de desene, doar după formele cartonaşelor, îmi mai lua şi cartonaşe pentru cusut, desenate în culori şi găurite. Nu aveai decît să treci acul cu aţă prin găurelele alea, aţă maro, albastră, verde, galbenă sau roşie. Conturam astfel ciobănaşul cu oiţa sa, tractorul, băiatul şi fata ţinîndu-se de mînă, stilizaţi frumos, fluturele. Mereu ieşeam plîngînd de la Scufiţa roşie.”