Hotel Sheraton (Howard Johnson)

„În fine, mă schimb, plec, mă duc la Hotel Howard Johnson, nimeresc între sendvișuri, pahare cu gin și peturi cu apă tonică. Julio Iglesias cântă în surdină, ploaia plesnește în ferestre. La prezidiu sunt niște corporatiști – au căști înfipte în urechi, dau din cap a înțelegere, iar în fața lor, pe o masă, zac niște mere verzi. Cic-ar vrea să redea demnitatea medicilor români, vorbesc de salarii infecte, de mizeria lazareturilor românești, de malpraxis. Sistemul îl condamnă pe medic să greșească, iar nota de plată e în buzunarul românului statistic – în fine, doar la unul din trei, adică la cel care plătește asigurări.”