Librăria Humanitas Cișmigiu

„Trecuseră cinci luni de la noaptea când pusesem tot planul la cale. Acum știam cum o cheamă, unde muncește și ce îi place. Azi era ziua cea mare. O lansare de carte la o librărie de pe Elisabeta, undeva lângă parcul Cișmigiu. Ajunsesem cu jumătate de oră mai devreme și mă plimbam printre rafturile de cărți. Cei din librărie pregăteau spațiul pentru eveniment. Aranjau fotoliile și mesele de la prezidiu, aduceau o plasmă și puneau rândurile de scaune. Ea încă nu apăruse. Văzusem pe acebook că participă la această lansare atunci când primisem și eu invitația. Urmăream paginile librăriilor pe care le urmărea și ea și era pentru prima dată când reușeam să îmi pun planul în aplicare. Cred că își cumpăra cărțile online, pentru că niciodată când am urmărit-o nu a intrat într-o librărie. Odată ieșise la cafea cu niște prietene și de două ori făcuse shopping în mall. Sau poate că nu descoperisem eu momentul când cumpăra cărți. Voiam să o văd când intră și să mă așez în spatele ei, să pot să îi miros părul. Însă scaunele se ocupau și ea nu ajungea. Începeam să îmi pierd orice speranță. Cu toate că era frig, eu transpiram mai ceva ca Gabriel Cotabiță și stomacul îmi era ghem. Azi era totul sau nimic. Stăteam în fața unei mese pline de cărți, cu privirea spre ușă și mă făceam că răsfoiesc ceva, doar ca să nu bat la ochi celor din librărie. Și ea nu intra… Pe tavanul nefinisat al librăriei, pluteau niște norișori de bumbac, postmoderni, ce ascundeau sistemele de iluminat. Pe pereți, peste cărămidă, erau desenate diferite semne, hieroglife, cred, aurii. Oare însemnau ceva? Sau erau pictate așa, de amorul artei? Lumea se adunase, jumătate dintre scaune erau ocupate, invitați și moderatorii discutau lângă scenă. Nu mai era mult și evenimentul începea.” (Stalker)