Ministerul Sănătății

„Ies pe Șipotul Fântânilor, mi se pare c-o văd pe Ali (nu e ea), o iau prin gangul de la Sala Palatului, trec pe lângă biserica Kretzulescu, traversez Calea Victoriei. Nu știu de ce, dar am impresia că orașul se deteriorează pe zi ce trece – o fi din cauza Palatului Regal, acoperit de igrasie. [...] Intru în minister, mă duc la Cabinetul Unu. Muieretul de secretariat are frunți joase, vorbește sâsâit din cauza botoxului și simte că-l strâng pantofii – abia i-a cumpărat. [...]

„Și cam ce salahriu i-ahr satisface pe colegii de pe FB?“ îl întreabă Minionul pe Sahib. „O dublare imediată, ca în Polonia“, răspunde Sahib. „Domnule doctohr, știți bine că n-am hresuhrse.“ Sahib îi zice că nici el n-are autoritate pe FB, așa că Minionul să facă bine să găsească resurse, cu atât mai mult cu cât nici Polonia n-avusese bani când dublase salariile medicilor. „Polonia, ce țahră!“ exclamă Minionul, invidios. Sahib profită de destinderea de moment și aduce în discuție sprijinul extern al grupului. „De afahră? De unde?“ cască Minionul ochii. „Cred că din State“, zice Sahib, făcându-l pe ministrul Bugetului să-și pună mâinile în cap: „Din State?! Dar cei din State m-au asigurat că...“ îl ia pe el gura pe dinainte, dar se oprește la timp și o șterge ca să dea niscaiva telefoane. „Pot dubla salahriile în doi ani, nu mai devhreme,“ dă Minionul un pas înapoi, „iahr până atunci, pot da doahr un 25% suplimentahre.“ „Cum vreți“, face Sahib pe șmecherul, „eu merg la Președinție, poate au ei o soluție.”