Deschide în Google Maps
Piața Hala Centrală
Piața Hala Centrală din Iași este un spațiu comercial cu adânci rădăcini istorice. În 1873, aici se afla cea mai mare piață agroalimentară din municipiul Iași, cu o construcție metalică realizată după planurile inginerului francez Gustav Eiffel, numită „Hala de zid și fier”. Acoperișul Halei s-a prăbușit parțial în anii ’60, într-o iarnă, ca urmare a zăpezii depuse în urma unor ninsori abundente, ulterior luându-se decizia ca întreaga structură să fie complet demolată. În prezent, pe locul ocupat de fosta „Hală de zid și fier” se află esplanada din fața Halei Centrale.
La începutul secolului al XIX-lea, aici se afla Mănăstirea Sfânta Vineri (de unde și numele Pieței Sfânta Vineri de azi), cu o biserică ctitorită în jurul anului 1594 de marele vornic al Țării de Jos, Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. Cutremurul din 1802 a produs daune importante acestei mănăstiri, ceea ce a dus în cele din urmă la schimbarea destinației spațiului în zonă comercială. (Sursa: Wikipedia.org)
O coadă la carne în comunism poate duce la un preinfarct
Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 - Încercări de sociologie spontană, 1995
Curent/Gen literar: Memorialistică
Perioada: Anii 80
Tip de loc: Piață
Tag-uri: Comunism , Jurnal , Memorii
„Astăzi, la magazinul de carne de la Hala Centrală, chiar era carne. Pachete cu mușchi de porc și de vită, fără grăsime, fără oase. Ceva ce n-am văzut în magazine de vreo două cincinale. Erau mai bine de o sută de oameni la coadă, iar eu am făcut ceea ce nu fac de obicei. M-am instalat la coadă. Aveam revistele literare la mine și mi-am spus că le pot citi cît stau acolo. Numai că, cu vreo zece oameni înainte de a ajunge să cumpăr, s-au terminat toate pachetele. Îmi venea să urlu, să organizez o revoltă publică, să sparg totul. Bineînțeles că n-am făcut nimic din toate acestea. Am strîns ghem revolta în mine și am plecat către casă. Pe drum, am simțit cum amețesc și cum îmi amorțește mîna stîngă. M-am așezat pe o bancă în parcul din Podu Roş și m-am calmat încet, încet. E ultima coadă la care mă mai instalez.”
Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 - Încercări de sociologie spontană, 1995
Editura: Polirom
Curent/Gen literar: Memorialistică
Cine uită trecutul este obligat să-l repete, spunea Emerson. Notațiile lui Liviu Antonesei, reunite sub titlul inegalabilului maestru al ironiei și sarcasmului care a fost J. Swift, au chiar această menire: să ne îndemne să nu pierd...
Vezi carte