Piața Muncii și fostul Cinematograf Munca

„Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între staţii cu capul pe mica tejghea mama moţăia şi ea pe scaun, cu mine în braţe, iar eu priveam norii purpurii, arzînd deasupra caselor cu acoperişuri negre, în zig-zag, neregulate. Aşa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de beţivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam pînă la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca şi mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, care înfăţişa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dîre verzi ca iarba.”