Piața Unirii

„Am auzit însă - și asta din prea multe locuri, ca să nu fie un sîmbure de adevăr- că au apărut și în Iași manifeste care cer populației să vină pe 14 decembrie, la ora 16, în Piața Unirii, pentru a manifesta împotriva regimului. Din alte surse, aflu că această manifestație ar trebui să fie numai o pregătire pentru alta - și mai mare! — programată pentru 30 decembrie. În fond, în RDG și în Cehoslovacia, tot prin manifestații s-au produs schimbările. N-am reu­șit să aflu dacă există și vreo organizație care revendică aceste acțiuni. De fapt, nici nu contează. Cel mai important este să se creeze o atmosferă și să dispară teama asta paralizantă. Mă întreb ce s-ar putea întîmpla în fond dacă mii de oameni s-ar aduna în Piața Unirii, pe 14, la aceeași oră? De fapt, aici e problema. Dacă nu există organizatori, nu s-ar întîmpla mare lucru. Ar putea oare mulțimea, odată adunată, să-și producă rapid organizatorii? În mod spontan, vreau să spun. Nu-mi dau seama. Oricum, cu toate «cozile» ce se țin după mine, am de gînd să merg pe 14 în Piață. În cel mai rău caz, ar putea să mă aresteze «la propriu», considerîndu-mă printre organizatori. Deși nu sînt. Nici nu aș fi avut cum, cu toată paza asta și cu lipsa mea de experiență în acest domeniu. Dar ei ar putea să profite de situație ca să mă aresteze. Ei și? Nu puteau ei să mă aresteze «la propriu» încă de la începutul lui octombrie? Ba da. Nu mi-am asumat acest risc? Ba da. În interiorul meu, mi-am asumat chiar mai mult. Nu mă consider eu un om mort, iar fiecare zi e de fapt o zi în plus?”