Vasile Alecsandri
Vezi un traseu literar
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie/2 august 1821, Județul Bacău, Moldova – d. 22 august/3 septembrie 1890, Mircești, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri Dorințele partidei naționale din Moldova, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.
În ianuarie 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și C. Negruzzi fondează revista „Dacia literară”, unde publică prima lui scriere în proză, Buchetiera de la Florența.
În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul Propășirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul Doine și lăcrimioare, iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului.
În 1854, apare sub conducerea sa România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
În 1859, Alecsandri este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii.
Primește Premiul Academiei pentru Literatură în 1881.
În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română.
Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cântece care au însuflețit marea masă de oameni: Imn lui Ștefan cel Mare și Imn religios cântat la serbarea junimei academice române. În același an Titu Maiorescu publică în Convorbiri literare studiul Direcția nouă în poezia și proza românească în care spune: „În fruntea noii mișcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generația trecută, poetul
Locul unde s-au întâlnit tradiția evreiască și cea românească
Geografia literară a României, 2023
Autori asociati: Mihai Eminescu , Ion Creangă , Vasile Alecsandri
Casa natală a lui Benjamin Fundoianu din Iași este evocată ca un loc unde s-au întâlnit tradiția evreiască și cea românească, fiind frecventată de personalități precum Ion Creangă:
„Benjamin Fundoianu se naşte la Iaşi, în 1898, cu bunici veniţi dintr-un capăt de lume, dintr-o margine a Moldovei, Fundoaia. Sugestia sonoră poate deschide o cale către definirea locului. Realizează o topografie: poetul vine „dintr-un fund al ţării”. „A descoperit repede că a moştenit două tradiţii, – cea evreiască şi cea românească, la fel de puternic cultivate în familie. Cântecul de leagăn al mamei, «vechi, bătrân, străin îndepărtat», şi imaginea bunicului semnalizează din copilărie apartenenţa la tradiţia evreiască a familiei. Primele lecturi şi pasiuni literare sunt, ca în orice familie de intelectuali români, Eminescu şi Alecsandri. Mama fusese în tinereţe o frecventatoare pasionată a prelecţiunilor Junimii. Ion Creangă a fost un oaspete al familiei. Cărţile de istorie a românilor îi stimulează exaltate sentimente patriotice şi stângace versuri despre Ştefan cel Mare”, scrie Leon Volovici în Fundoianu/Fondane – metamorfozele identităţii.”
Muzeul Național al Literaturii Române Vezi loc
Importanța Iașiului ca spațiu al „spiritului regionalist moldovenesc”
Geografia literară a României, 2023
Autori asociati: Ion Creangă , MIhail Sadoveanu , Vasile Alecsandri
Documentul reiterează importanța Iașiului ca spațiu al „spiritului regionalist moldovenesc”, unde grupările literare și locuințele marilor scriitori au creat un bastion al valorilor tradiționale românești:
Lumea în două zile pune în valoare componenta domestică a
fiinţei umane. Niciun prozator român nu a crezut atât de intens
în componenta „domestică” precum George Bălăiţă. Încercarea de
reabilitare a lui Alecsandri (dacă despre asta e vorba), pioşenia
cu care scrie despre Sadoveanu, buna apropiere de Ion Creangă
exprimă nu un efort, ci o bucurie de a regăsi componenta
domestică a fiinţei.
„Trăind ţărăneşte în bojdeuca lui, din Iaşi, Creangă nu a
suferit niciodată de «inadaptare», boală rea şi iremediabilă.
(…). Robusteţea spiritului este a meşterului anonim care îşi
ignoră geniul, poate fiindcă nu are conştiinţa lui, dar ştie să
existe pe măsura naturii sale.”
Muzeul „Ion Creangă” – Bojdeuca Vezi loc