Obor, mon amour

miroase puternic a pește 

în hala înaltă cu faianță albă 

au păstrăvi și crapi și chefali și dorade 

și somni imenși și fructe de mare 

stau toți aliniați și cuminți pe paturile lor de gheață unii, placizi, își deschid ritmic gurile de pește iar alții, mai îndrăzneți, săltăreți,  

încearcă să evadeze 

speriind de moarte mușteriii cu ultimul lor zvâcnet de viață. 

podeaua e baltă și poți să aluneci  

în hala înaltă cu faianță albă 

și lume se-nghesuie-n jurul tarabelor 

să vadă peștii proaspeți cum își dau duhul încet le urmăresc cu interes ultima suflare 

îi împung cu degetul 

apoi îi vâră iute în plasă și fug cu ei acasă 

să-i tragă-n mălai, să-i arunce-n tigăi și cuptoare. 

e zumzet și freamăt, e zgomot grămadă 

în hala înaltă cu faianță albă 

mă strecor prin mulțime căci vreau o doradă în stânga sacoșa și-n dreapta copilul 

lipit strâns de mine să nu-l pierd în mulțime

și vânzătoarea îmi spune:  

pentru copil mai bine luați păstrăv  

și mă privește cu subînțeles. 

„Alimentele ţinute în căldură ne trimit direct în spital. Echipa Observator a  găsit în hala veche a Pieţei Obor brânză şi ouă ţinute pe tarabe şi  nicidecum la frigider, aşa cum impun regulile. Inspectorii sanitari au o serie  de recomandări atât pentru comercianţi, cât şi pentru consumatori: Ar fi bine ca toate produsele pe care le cumpărăm să ajungem cât mai repede  cu ele acasă. De exemplu, lactatele, ouăle ar trebui ţinute la o temperatură între 0 şi 4 grade, iar carnea congelată la -12 grade. Puţini comercianţi  respectă regulile.” (Știrile Antena1)

strada Chiristigiilor e o stradă micuță 

care le cuprinde pe toate  

vile vechi, dezmembrate 

(atenție, cade tencuiala!)  

sau frumos îmbrăcate 

în iederă 

blocuri înalte de zece etaje 

în rigole ambalaje  

un șantier părăsit de când lumea  

o hală de pește  

clădiri de birouri cu geamuri albastre  

un parc, o primărie  

o piață cu tarabe, chinezărie  

ateliere de mobilă cu marfa-n stradă  

curți cu canapele să se vadă 

și pe margini  

șiruri de mașini parcate ce țin umbră câinilor adormiți.  e mică și plină ochi strada Chiristigiilor  

trec des pe-acolo  

și de multe ori miroase a urină. 

există prin zona asta un vechi obicei 

poate din moși strămoși lăsat, cine mai știe, ca duminica dimineața 

sau poate și dupa prânz 

oricum, după ce faci piața 

să te oprești să-ți tragi sufletul la terasa Obor la „doi mici și-o bere, vă rog!”

mâncați pe clasicul carton cu chiflă și muștar și stinși c-o bere rece la pahar. 

și-n timp ce mesteci domol și savuros 

observi în juru-ți numai oameni veseli 

ce fac același lucru ca și tine 

gospodine cu soți plictisiți și sacoșe burdușite intelectuali cu bărbi îngrijite, pensionari cu cărucioare bătrâni drojdieri ce abia se mai țin pe picioare familii cu copii, bețivi scandalagii 

ba chiar și niște turiști străini veniți de departe să admire  plini de uimire 

acest exotism balcanic unde printre 

„cinci mici și-o bere, vă rog!” 

se face politică, literatură 

bineînțeles că se și înjură 

și fiecare își consumă cu bucurie 

„trei mici și-o bere, vă rog!”

cu două degete de spumă.

și pe fundal cânta Gică și valsuri și disco un potpuriu alandala, pestriț e playlistul iar la sfârșitul zilei 

când umbra e mai lungă 

și absolut totul devine poezie 

vine să debaraseze  

pe șapte cărări 

Nea Ilie.

ca s-ajungi la castel iei Mașina de Pâine 

traversezi valea Irimicului 

și-apoi din mers sari direct pe  

Vaporul lui Assan 

și navighezi așa cu el prin spatele blocurilor 

(nu aruncați gunoi!) 

până ajungi la Moara 

lui Assan firește 

înnegurat castel, tristă poveste 

aici însă nu poți intra oricum 

(accesul persoanelor neautorizate strict interzis!) 

de strajă stă zid vechi de cărămidă în iederă îmbrăcat și falnici arbori puturoși păzesc fantastice ruine 

când peste gard desiș de buruieni și bolovani te-mbie să-ți pierzi în ele suflet și viață și noroc 

singure făpturile întunericului se-ncumetă în nopțile cu lună plină să treacă granița pe tărâmul damnat 

fantomatic se strecoară 

zâne decăzute 

(lovely girls with naughty hobbies) 

și lorzi blestemați 

(no money, no dreams) 

ale vieții rebuturi, prunci abandonați 

se-alina cu toții-ntre zidurile morții 

ca-n brațele mamei visează

și peste toți veghează 

spectrul lui Assan. 

„Altădată mândria Bucureștiului, vestita Moară a lui Assan a ajuns acum o  ruină. Dintr-un superb monument istoric au mai rămas câteva ziduri  dărăpănate ce stau să cadă. Locul este de multă vreme raiul hoților de fier  vechi și de cărămizi, cărora nu le pasă că se poate produce un dezastru.  Fosta fabrică de pâine de lângă Obor a fost distrusa de câteva incendii,  apoi demontată bucată cu bucată, fără ca cineva să ia vreo măsură.”  (Știrile ProTv)