Biserica Sfântul Gheorghe Nou

„Emin se bagă în mulțimea strânsă la Sfântul Gheorghe Nou: elevi, studenți, politicieni, gazetari, vagabonzi, câini de pripas. De frică să nu fie recunoscut, stă cu ochii în pământ, deși omul lui W de la Teatrul Național l-a machiat exemplar. Doar Titu îl privește mai lung, dar, în cele din urmă, se uită în altă parte. Făcându-și loc prin aglomerație, Emin intră în biserică. Numără coroanele din jurul sicriului: poftim, sunt doar șapte. Academia și jurnalele făcuseră chetă, dar n-au scos decât șapte coroane, cânta-le-ar stâlpii la cap!, recriminează poetul în sinea lui. Oh, iat-o și pe Micle, a venit cu un buchețel de nu-mă-uita. Lui Emin îi dau lacrimile văzând-o cum pune florile lângă mort, alături de volumul de Poesii, patronat de Titu, cu greșeli de tipar și modificări de care nu-l întrebase. Rușine să-ți fie, Titule!