Biserica Sfinții Voievozi Roșca

Cum urci dealul Tătăraşilor, veche graniţă istorică de miazănoapte a capitalei Moldovei, răsare în cale o biserică ce împleteşte minunat vechiul şi noul. Începuturile locașului se pierd în negura timpului. Deşi nu există foarte multe informaţii în acest sens, se știe că prima biserică din secolul al XVIII-lea, de pe dealul Tătăraşilor, a fost construită din bârne şi acoperită cu şindrilă – materia primă fiind luată din pădurea ce străjuia partea aceasta de Iaşi. Primul Altar de Jertfă a fost închinat, conform documentelor, Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafael.

De istoria acestei prime bisericuţe este legat şi numele după care, până astăzi, e cunoscut locașul: Sfinţii Voievozi Roşca. Dar, de la ce vine acest toponim? Teoriile sunt numeroase: prima este legată de boierul Roşca Codreanu, care deţinea o bucată însemnată de pământ pe colina Tătăraşilor, existând posibilitatea ca biserica să fie ridicată chiar pe moşia sa. O altă teorie ține de activitatea altor membri din familia boierească Roşca – Constantin Roşca (1671-1722), vistier, pârcălab de Hotin, hatman şi Vasile Roşca (1622-1645), mare armaș, mare medelnicer, mare jitnicer şi vornic de poartă. Ultimul posibil răspuns este legat de activitatea preotului Constantin Roşca. Acesta, în jurul anului 1637 a contribuit la ridicarea amintitei bisericuţe.

Integrată în instituția regală, poşta domnească era în slujba unei categorii de soldaţi, numiţi călăraşi domneşti. La Iaşi, dar şi la Bucureşti, aceştia erau înregimentaţi într-o adevărată breaslă, cu legi proprii, cu o mahala și chiar cu o biserică a lor. În capitala Moldovei, breslei călăraşilor i-a fost rânduită, în secolul al XIX-lea, biserica istorică Sfinţii Voievozi Roşca. (Sursa: Doxologia.ro)