Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi”

„De acolo ne îndreptăm pașii spre Piața Victoriei. Îi propun să stăm la o cafea la Lloyd, dar preferă să ne plimbăm. Regele Mihai a murit de câteva săptămâni, iar în fața catedralei este agitație mare. Principesa Margareta, custodele coroanei, face o vizită în Timișoara, și cu greu reușim să intrăm în edificiu. Câțiva regaliști manifestează afară și mai mulți înăuntru. Pictura murală ce-l înfățișează pe rege este complet înnegrită de fum și de trecerea anilor. O zărim pe principesă prefăcându-se că admiră tabloul întunecat în stilul expresionismului abstract pe care artiștii îl definesc nu ca fiind extra-simplificat, ci extra-complex. Mijește ochii, încercând să-și imagineze figura tatălui pe când era tânăr. Răcoarea și mirosul de crini, omniprezent, indiferent dacă este iarnă sau vară, fac din catedrală o oază de umbră și liniște. Albertina completează un acatist. Deși nu este treaba mea, o întreb dacă este pentru familie. Îmi răspunde că nu. Este pentru personajul cărții pe care tocmai o citește. Cu o seară înainte, Albertina a ajuns la capitolul unde personajul tocmai a aflat că este bolnav de cancer la gât, iar medicii i-au dat cel mult o lună de trăit. Sub privirile blânde ale sfinților din icoane, în mirosul pregnant de crini, sfințenie și tămâie, Albertina mi se pare un pic țicnită.”