Fosta casă a lui Anton Naum

„Sosit la Iași, spre a-și regula afacerile sale bănești, pe care le avea de mai bine de 20 de ani cu cunoscutul bancher de atunci Mihel Daniel, ca îndeobște, P.P. Carp a tras în gazdă la Anton Naum, bătrânul profesor universitar și academician, confidentul lui P.P. Carp după Buicliu de la Casație sau la «Boilea-ul României», după cum îl poreclise spiritualul Vasile Pogor, acel de la care se trage numele de «Junimea» cercul înjghebat pe vremuri de Titu Maiorescu, Iacob și Leon Negruzzi, Ion Ianov, P.P. Carp, Șt. Vârgolici, Nicu Gane, Anton Naum, Cazimir, Todiriță Rosetti, I. Pop Florantin, Ciupercescu, Roiu și Lambrior, Ioan Creangă, M. Eminescu, V. Conta, acești 4 din urmă «caracuda Convorbirilor Literare», după cum îi porecliseră bătrânii. Întruniți cu toții la masă, în casa lui Anton Naum (din Strada Gafencu), se povesti un episod din trecutul «Junimei», reamintit de P.P. Carp.
Venise vorba despre sinuciderea lui Spacu, fostul casier-director de la Banca Națională din orașul nostru. P.P. Carp ascultând povestirile pe care i le făcea un commesan despre sinuciderea lui Spacu, zâmbind printre lacrimi,, a spus: «Puțini dintre voi, care ați fost pe atunci în Junimea, vă aduceți aminte de Io Spacu, așa-i? Țin minte că bătrânul Costachi Negruzzi și în urmă băieții lui Jak și Leon săracul, avea ca stoler de casă pe Io Spacu, căci așa era scris pe firma bătrânului Spacu, tatăl sinucisului. Locuia bătrânul în Strada Primăriei, parcă văd căsuța scundă cu doi salcâmi în poartă și cei doi câini răi de la casa de din față. Pe atunci secretarul de redacție al Convorbirilor Literare era Jak Negruzzi. Întrunirile le făceam când la Pogor, când la Negruzzești, de vale de Petrea Bacalul, în casele din Strada Săulescu. Acasă la Negruzzești tot auzind noi vorba, ba că scaunul stricat, ba că masa le vor trimete la Io Spacu, ne deprinsesem să auzim spunându-se Io Spacu ca și cum am fi spus cofetăria M-me Alexandre. Cum am învârtit noi înțelesul vorbei Io Spacu nu știu; dar, de câte ori seara la ședințele Junimei se citea vreo bucată literară mai slăbuță, numai ce auzeai: o merge ca să vadă lumina tiparului, dar mai are nevoe de mermetuială, are să trebuiască să o trimetem la reparație la Io Spacu. Și cine era Io Spacu - tot mucalitul de Jak Negruzzi, secretarul redacțiunei revistei.»
Iacă așa numele părintelui bietului sinucis Spacu, a avut amestecul lui în aprecierea și publicarea bucăților literare în cercul «Junimei».”