Grădina Botanică „Anastasie Fătu”
Sloganul, Știință și cultură pentru natură, definește misiunea Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, considerată o instituţie unică la nivel regional, reprezentativă prin valoarea și recunoașterea rezultatelor, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
Caracterul unic al Grădinii Botanice din Iaşi este conferit de valoarea patrimonială remarcabilă a colecţiilor ştiinţifice şi de secţia destinată persoanelor cu dizabilități de vedere, unde speciile de plante, bogate în uleiuri eterice, sunt prevăzute cu explicaţii în alfabetul Braille.
Colecţiile ştiinţifice de plante reprezintă materialul biologic pentru desfăşurarea activităţilor practice cu studenţii, respectiv pentru conservarea fondului genetic de plante indigene şi exotice, pentru cercetare în domeniul biologiei vegetale, respectiv pentru conservarea ex situ a plantelor, de educaţie ecologică şi de recreere în natură. Prin diversitatea tematicii științifice, prin cadrul natural şi prin suprafaţa pe care o ocupă în Dealul Copoului, permite abordarea unor probleme complexe de arhitectură peisageră şi de conservare a biodiversităţii urbane. Aspectele referitoare la conservarea speciilor native și a soiurilor tradiționale, a plantelor rare și a celor afectate de supraexploatare sunt tratate ca prioritare.
Expozițiile tradiționale anuale care reunesc colecţiile ştiinţifice de plante cultivate în Grădina Botanică, dar şi evenimentele culturale organizate în colaborare cu diferite instituţii, prezintă un interes deosebit pentru turiştii din țară sau din străinătate, ori persoane dornice să fie mai aproape de natură. (Sursa: Prof. univ. dr. Cătălin Tănase)
Furtul unor scrisori din geantă iscă anxietate legată de jurnal
Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 - Încercări de sociologie spontană, 1995
Curent/Gen literar: Memorialistică
Perioada: Anii 80
Tip de loc: Grădină
Tag-uri: Comunism , Jurnal , Memorii
„Ce s-ar întîmpla dacă mi-ar confisca acest caiet? În fond, cînd am fost cu ai mei colegi de slujbă în Grădina Botanică, mi-au dispărut scrisorile din geantă. Cum e scris în „cheie”, cu prescurtări, inițiale inverse ș.a.m.d., în principiu ar trebui să nu se întîmple nimic, pentru că n-ar reuși să înțeleagă nimic. Chiar și eu fac eforturi enorme ca să înțeleg tot ce-am scris aici. Bun. Dar dacă, odată furat caietul, m-ar confisca și pe mine ca să-l descifrez? Dacă s-ar decide să facă toate eforturile ca să mă convingă să-l descifrez? Cu alte cuvinte, aș putea rezista la o anchetă prelungită, la amenințări și tortură? Nu știu, acesta e adevărul. Habar n-am care e limita rezistenței mele. Știu un singur lucru - că sînt încăpățînat, că nu-mi place să fiu obligat să fac ceva. Dar aș reuși să rezist și la presiuni pe care nu reușesc să mi le imaginez? Nu știu. Știu că aș încerca să nu mă las strivit psihologic, chiar cu riscul deteriorării fizice. Pînă la ce limită? Doar bunul Dumnezeu o știe. Eu nu. Mi-e teamă de un lucru - să nu mă las influențat în scrierea acestor cuvinte de gîndul că ar putea fi confiscate. Trebuie să le scriu ca și cum confiscarea ar fi imposibilă. Să-mi imaginez, deci, că ele ar lua foc instantaneu dacă o mînă străină le-ar atinge.”
Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 - Încercări de sociologie spontană, 1995
Editura: Polirom
Curent/Gen literar: Memorialistică
Cine uită trecutul este obligat să-l repete, spunea Emerson. Notațiile lui Liviu Antonesei, reunite sub titlul inegalabilului maestru al ironiei și sarcasmului care a fost J. Swift, au chiar această menire: să ne îndemne să nu pierd...
Vezi carte