Livada Poștei

„Willi Hahner fusese ridicat împreună cu nevasta lui, de-acasă, de pe Livada Poştei, unde locuia, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulţi saşi din România, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, au ajuns atunci în lagărele de aşa-zisă muncă din Uniunea Sovietică.[...] Singurul gând al lui Willi, de la început, a fost să evadeze la cea dintâi ocazie şi să se întoarcă în căsuţa lui cu grădină de pe Livada Poştei, îşi îndrepta privirile albastre spre cerul de aceeaşi culoare, cu speranţă.[...]Willi i-a vorbit unui om cu care se împrietenise, Ludwig, despre căsuţa lui de pe deal, despre trandafirii roşii, căţărători, de la intrare, despre cămăruţele intime în care-şi ducea viaţa simplă cu nevasta lui.”