Palatul de Justiție

pe palatul care găzduieşte 
prefectura consiliului judeţean şi curtea de apel
creşte un copăcel
iar pe perete scrie să fim atenţi
cad cărămizi cade şi tencuiala cad ţigle cad sigle
în faţă un grup de protestatari au afişe cu
„Iubiţi şi cînii vagabonzi”
peste drum e un grup cu fotografia copilului ucis de cîini
un nene stă în copac şi ţipă ceva despre cum cineva
i-a furat cîndva vaca
în faţa primăriei un roi de tineri au afişe cu „Salvaţi Roşia Montană”

„Încă de la primul drum prin mijlocul Kronstadtului, pe care Willi îl părăsise cu şapte ani în urmă, l-a zărit pe mustăciosul ăsta cocoţat pe un soclu impunător, ca să te uiţi în sus la el ca la un uriaş, cu mâna dreaptă ridicată, în faţa Palatului de Justiţie, în piaţeta din care dispăruseră toţi trandafirii. De acolo începea sau, mai logic, acolo se termina bulevardul Lenin.
— Ce e ciudat, spunea Tanti, ca profesoară de geografie la final de carieră, e că l-au făcut să arate cu mâna mai degrabă spre nord-vest, decât spre răsărit. Să însemne asta ceva?
— Înseamnă că n-au şcoală. Şi n-au habar de punctele cardinale, asta înseamnă! răspundea bărbatul ei.”