Deschide în Google Maps

Strada Constantin Mille (Fosta Stradă Sărindar)

Redacție de ziar Bucuresti

De numele străzii Sărindar se leagă mai multe toponime de importanță culturală: primul fiind Biserica Sărindar demolată la finalul secolului al 19-lea și în locul căreia se află azi Fântâna cu acelasi nume din fața Cercului Militar. 

Un alt nume relevant este "Presa din Sărindar" care se referea la totalitatea gazetelor ale căror redacții și tipografii se aflau în zonă: ziarele Adevărul și Dimineața, ziarele de stânga din perioada interbelică își aveau sediile pe Sărindar. Universul, cotidianul românesc cel mai logeviv avea sediul în Palatul Universul din dreptul căruia pornea strada Sărindar. Tot în zonă s-a aflat și redacția cotidianului Facla, deasupra Teatrului Mic.I mai jos pe Calea Victoriei a funcționat și Timpul, ziarul Partidului Conservator la care activase si Mihai Eminescu. 

Strada Sărindar poartă azi numele de Constantin Mille (din 1948) în onoarea ziaristului și activistului român, fost director al cotidianului Adevărul și unul din fondatorii presei românești. 

Evenimente
Cărți

Sediul ziarului Adevărul

Viața începe vineri, 2009

Ioana Pârvulescu

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Redacție de ziar

Tag-uri: Literatură scrisă de femei , Istorie urbană

Concurența celor de la Universul era un pic mai jos pe strada Sărindar la numărul 11, acolo își avea sediul cotidianul antiregalist Adevărul. Ceea ce scriu redactorii Adevărului este supus criticii amestecate cu oarecare invidie de către gazetarii de la Universul, strânși la redacție pentru a pregăti numărul de Anul Nou. Aceștia studiază articolul de fond apărut în Adevărul și comentează cu iz premonitoriu pe marginea lui.

„Articolul de fond nu era semnat, dar părea să fi fost scris în stilul lui Constantin Mille. Adică deformări expresive ale realității, frumos împachetate în cuvinte, cu o retorică bine stăpânită, ca de la un fost profesor de literatură, devenit avocat. Sigur că peste toate era socialismul lui militant, din cauza căruia fusese dat afară de la Universitatea din Iași, cu mulți ani în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv. Și sigur cã Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi.
[...]
Cât despre domnul Mille, toată lumea știe că a cumpărat deja acțiunile ziarului cu niște fonduri cel puțin, hm, dubioase. Folosea acum Adevĕrul ca să bată-n Rege ca-n fasole, care Rege, însă, nu se sinchisea sau se abținea s-o arate, pentru că, se știe, presa a devenit a patra putere în toată lumea.
- Nu m-ar mira dacă peste ani și ani, cu colectiviștii la putere, cu Regele alungat, niște oameni care n-or să știe sau n-or să vrea să știe adevărul, au să-i facă lui Mille plăcuță cu nume de stradă. Poate chiar aici, pe Sărindar, spuse șoptit Pavel. Apoi își aprinse o țigară de foi.”

 

Viața începe vineri

Viața începe vineri, 2009

Ioana Pârvulescu

Editura: Humanitas

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Roman de epocă

„Viaţa începe vineri e o carte care poate fi citită ca roman poliţist, roman fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric, dar cititorul va fi enorm câştigat dacă va uita de toate aceste categorii şi-o va vedea pur şi simplu ca pe o lume ...

Vezi carte