Strada Franceză (fostă Carol I)

„Porniră spre Biserica Sfântul Anton, iar faptul că nu mai stăteau față în față îi dădu un scurt răgaz să poată înghiți în sec și să scape de bolovanul care i se înțepenise în gât.
— Mergem pe Strada Franceză? întrebă ceva mai relaxat când ajunseră în fața bisericii.
— Pe străduța asta îngustă?
— Da, răspunse el și pășiră pe culoarul strâmt.
— Ești sigur că poteca asta are un nume?
— Am impresia că se prelungește până în Calea Victoriei și se lățește, nu e doar porțiunea de aici.
— Habar n‑aveam! E bine că te pricepi la străzi, poți măcar să faci Glovo în caz de ceva. Eu nu sunt în stare nici de atât, se plânse Maria și râseră amândoi.
Imediat ce ieșiră de pe porțiunea îngustă a Străzii Franceze, îi întâmpină un miros puternic de carne venit de la Dristor Kebap.
— Mergem spre Universitate? întrebă Andrei în mijlocul intersecției.
— Doar dacă știi să‑mi zici cum se numește strada asta, arătă ea spre drumul care ducea spre Universitate.
— E Strada Germană, răspunse după câteva momente de gândire. Care se intersectează cu Strada Franceză. Îți explic și simbolismul, dacă vrei: francezii se întâlnesc cu germanii, se bat aici în intersecție, francezii câștigă și fac stânga spre Splaiul Independenței. De aia se și numește splaiul așa, că aici își câștigă francezii independența și Parisul este eliberat, încheie Andrei vorbind cât se poate de serios, iar Maria izbucni în râs.”