Teatrul Național „Vasile Alecsandri”

„Miercuri, 7 ianuarie [1942]
[...]
Oţetea, văzut la Rosetti, povesteşte cu emoţie, cu stupoare, cu încremenire şi uneori
cu accese de furie, cele întîmplate în iunie la Iaşi. Uneori îşi acopere faţa cu un gest de neputinţă, de spaimă, de dezgust. M-a răscolit felul lui de vorbă, dar, despărţindu-mă de el, nu m-am putut opri să gîndesc că totuşi continuă să fie director al Teatrului din Iaşi. Nimic, nimic nu e incompatibil aici.”

Istoricul Andrei Oţetea se referă la pogromul din Iaşi.

„Cele văzute, cele ştiute, cele învăţate. Mihail Sadoveanu se naşte la Paşcani în 1880 şi îşi petrece vacanţele la Verşeni, la bunicii dinspre mamă. Abia la 11 ani copilul capătă numele de Sadoveanu(1). Între 1892 şi 1897 urmează cursuri la Gimnaziul „Alecu Donici” din Fălticeni. Am spune că acesta este spaţiul care va da o seamă de repere universului literar sadovenian. Sfârşitul secolului (1897–1900) îl găseşte la Iaşi. Aici începe o activitate publicistică intensă care îl desparte de şcoală: după o paranteză bucureşteană, se stabileşte la Fălticeni – se căsătoreşte cu Ecaterina Bălu. Anul 1904 este Anul Sadoveanu al literelor române; scriitorul debutează, în stilul lui urieşesc, cu patru volume: Povestiri, Şoimii, Dureri înăbuşite, Crâlui Moş Precu. După o pendulare între Bucureşti şi Fălticeni, se va stabili, în 1910, la Iaşi, ca director al Teatrului Naţional. 

1. Îl capătă, dar nu în actele oficiale. În Manuscriptum, nr. 4/1980, p. 109– 114, C. Popescu Cadem publică un documentar din care aflăm că tatăl nu şi-a recunoscut niciodată fiul. Scriitorul s-ar fi numit întotdeuna Mihai Ursachi. Popescu Cadem publică şi următorul act de naştere: „Act de naştere a lui Mihai, de sex masculin, născut alaltăieri, la ora nouă antemeridiane, în casa mamei sale din Târgul Paşcani, fiu natural al Profirii Ursachi, de douăzeci şi şase de ani, de profesie servitoare, domiciliată în Târgul Paşcani, Comuna Paşcani. După declaraţia făcută de mamă, care ne-a înfăţişat copilul. Martori au fost: Ion a Lupoaie, de douăzeci şi opt de ani, şi Costache Grădinariu, de douăzeci şi şapte de ani, servitori, domiciliaţi în Târgul Paşcani, care au subscris acest act prin punerea degetului împreună cu declaranta, şi după ce li s-au (sic) citit” (p. 110). Din jurnalul inedit al lui Artur Gorovei, Popescu Cadem decupează fraza care afirmă că Profira ar fi fost servitoare în gara Paşcani (p. 11).”