Lac

„O fabrică de stele
a explodat în lac
când am scuipat”

Jeni Acterian vizitează lacul cu prietenele ei, unde aleargă, râd și se bucură de soare:

„Duminică, 25 septembrie 1938 Eram încă în pat când a venit Lucia [Bălăcescu]. M-am îmbrăcat și ne-am dus spre lacul Floreasca. Am alergat, râs. Era o vreme minunată, cu soare cald. Am ocolit lacul și ne-am trântit în iarbă cu fața-n soare. Am cântat prostii, am făcut versuri. Era un miros de floricele în aer și singurul lucru care se vedea era o imensă fabrică. De unde am decretat noi că era fabrică de floricele. Eu am cântat cântece de negri și Lucia a vorbit ca gang​sterii din filme. Acasă, atmosferă sumbră. Iar nu-s bani. Colosal de blazată.”

„De o lună făceam plajă pe malul lacului. Eram amândoi bronzați, părul ne crescuse, mușchii își recăpătaseră elasticitatea estivală datorită numeroaselor partide de înot. [...] Am intrat în apă și am înotat până la malul celălalt. Am alergat prin tufișuri, se lăsase răcoarea. Norii au început să se adune repezi și întunecați. Ne-am întors iute pe falsa noastră insulă de robinsoni diletanți. Cu lucrurile în brațe, ne-am adăpostit în chioșcul părăsit din păduricea de oțetari, chiar puțin înainte de a începe să cadă primele picături. S-a întunecat tot mai mult, ploua repede și vijelios,  fulgere uriașe luminau din când în când cerul...”