O cedare în anii '20

"Ce-l frapează pe străinul venit la Timişoara este prezenţa în oraș a mai multor locuri cu aspect de centru. Inima Fabricului este Piața Traian, alimentată de străzile-vene care se răstoarnă brusc în artere atunci când ești nevoit să te integrezi fluxului ce se îndepărtează de acest cord dreptunghiular. Uimitor mi se pare că piața continuă să se mențină și astăzi, când nu-i mai dau tributul meu de sânge, când nu mă mai extind orgolios din perete-n perete, din om în om, până la exclamaţia supremă „Piața Traian – ç'est moi!”

"Lângă sediul de odinioară al Agenției TAROM exista o cafenea. Cei ce o frecventau regulat erau taromiști. În acea vreme, pentru mai toate exista suspiciune. Un pic de justificare ar fi dacă ne gândim că o bună parte dintre taromiști s-au mutat alături, în grădina de la „Cina”, din rândul lor recrutându-se „derbedeii” care pe 16 decembrie 1989 au pornit, pe podul de la Maria, asaltul donquijotesc asupra comunismului."

"În '57 sau '58, unchiul Iosîm, fratele vitreg al bunicului meu, a vândut casa din Chișoda și a cumpărat alta în Fratelia, pe strada Primăriei. Primărie în Fratelia? Fusese cândva. Așezarea a prins cheag în anul 1903, în vremuri încă austro-ungare, pe locul proprietăților Kenda și Besseny. La început i s-a spus Neukischoda / Chișoda Nouă, deoarece un pic mai la sud se afla satul Chișoda, cel care aproviziona piața Timişoarei cu legume, fructe și lactate, iar marfa era adusă de o cotigă trasă de măgari."

Fragment din povestirea  „Chișoda, la schimb” publicată în nr 6 al revistei Orizont, 2024