O geometrie a tandreței

„Din bulevard, coti la dreapta pe Mătăsari, pe lângă biserica proaspăt renovată după incendiu – durase mult, dar arăta bine așa albă, înconjurată de pomi și de flori. Copacii din curțile caselor vechi și coșcovite aveau, într-adevăr, frunze ruginii, dar încă nu căzuseră, pe jos era curat. Își aruncă din mers ochii spre intrarea Constantin Stăniloiu (cine-o fi fost?), îi plăceau casele, dar n-avea rost s-o parcurgă, clou-ul ei era magnolia imensă din fața conacului din capăt, probabil cea mai mare și bogată din câte știa el în București, o admira întotdeauna primăvara, era un ritual.”

„Ar fi trebuit să coboare la Laminorului și să se-ntoarcă vreo cinci sute de metri, până pe strada Jimbolia, la numărul 105, așa spunea Google Maps, dar n-avea nicio grabă, s-a dat jos la Bazilescu și-a făcut întâi o plimbare prin parc. Se schimbase mult față de vremea în care venea el cu clasa la măturat aleile, toamna. Acum era ger uscat, iarna asta nu se mai sfârșea, însă el suporta mai bine frigul decât căldura verii, iar aerul rece și proaspăt îl mai liniștea. De partea cealaltă a bulevardului, mai retras de la stradă, unde fusese teatrul Masca, era pe-atunci Casa de cultură „Înfrățirea-ntre popoare”, unde ținea școala lui serbările de sfârșit de trimestru.”

„Ajuns în Matei Voievod, o luă la stânga, prin fața UNATC-ului, se abținu cu greu să nu se oprească vizavi, la Papillon, pentru o bere și-o votcă (mică), evită în ultima clipă un rahat de câine încă aburind (oameni nesimțiți!), traversă și intră pe Inișor, încercând să se dumirească dacă mai există vreo limbă în care același cuvânt să denumească fecalele și un dulce foarte gustos și iubit. Ce diferență față de delight! Rahat simplu, așa se numea cel obișnuit, sticlos, din copilăria lui. Cel care se punea în cozonac și-n cornulețe, atunci când n-avea bunică-sa nuci în casă. Ar fi putut merge înainte pe Inișor până în Țepeș Vodă, stradă nu urâtă, dimpotrivă, însă cam lungă și prea circulată, odată pornit pe ea nu-i era limpede unde ajunge (dar ce grabă ai, domnule?), așa că preferă să cotească pe Duzilor.”