Deschide în Google Maps
Fosta Mănăstire Dancu
Ridicată cu mult timp înaintea bisericii Sfinţii Trei Ierarhi şi a Catedralei Mitropolitane, biserica mănăstirii Dancu era, până în momentul dărâmării sale, cea mai veche biserică din centrul Iaşului.
Cunoscută după ctitorul său, Jurie Dancu, biserica îşi pierde începutul în negura istoriei. Când a fost ctitorită, Iaşul încă nu era capitala Moldovei. Jurie Dancu, sfetnic al domnitorului Petru Rareş a zidit în cinstea „a toate Puterile Cereşti şi a Arhistrategilor Mihail şi Gavriil” biserică de zid, în anul 1541.
În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului din Copou a fost distrusă. Astfel, primăria a propus demolarea unor case din vecinătatea Mănăstirii Dancu şi dăruirea locului pentru Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”. (sursa - Doxologia.ro)
Rudolf Șuțu evocă ultimele zile ale Bisericii Dancu
Iașii de odinioară, 2015
Curent/Gen literar: Istoric , Memorialistică
Perioada: Secolul al XIX-lea
Tip de loc: Biserică , Mănăstire
Tag-uri: Istorie , Istorie urbană , Memorii
„Se hotărește dărâmarea bisericei Dancu, vechea biserică care stătea în coastele Teatrului Național. Mocnea deja biserica aceasta în ruină, în melancolia care o învăluia, ca un om încărcat de ani, cuprins de amintirile trecutului.
Era o biserică istorică, dar muribundă acum, cu ferestrele-i mici și lungărețe, resfrângând întunerecul perpetuu dinăuntru. Par'că se îmmpuțina și din întreaga clădire, din mărime, se afunda mereu în pământ, cu cât sa înălța Teatrul Național, cu cât se înmulțeau clădirile impunătoare din vecinătate. Era în ultimile sale clipe, ca un templu părăsit. Și câți dintre ieșeni își mai aduc aminte de biserica Dancu?”
Curent/Gen literar: Istoric , Memorialistică
O carte de suflet care oferă cititorului o invitație la o călătorie tihnită și plină de farmec prin Iașii de odinioara. Călăuza este prințul român Rudolf Șuțu (1880—1949). Prințul își iubește orașul, care nu înseamnă pentru el doar o colecție de case...
Vezi carte