Strada Alexandru Lăpușneanu

Strada Lăpușneanu prinde viață sâmbăta, într‑un amestec de mirosuri tari, culori stridente și personaje pitorești, iar baronul de Vax devine figura carnavalescă a orașului, un negustor‑actor care transformă trotuarul într-o scenă și trecătorii într-un public amuzat și ușor sedus:

„Sâmbăta însufleţise Iaşul, mai ales strada Lăpuşneanu: treceau parfumuri violent proaste şi mătăsuri colorate intens ca acadelele din borcanele cofetăriilor periferice.
Flori mirositoare pentru duduci costisitoare! Cumpăraţi, cumpăraţi, domni galanţi şi cavaleri berbanţi! Baronul de Vax vă porunceşte să fiţi galanţi şi eleganţi dacă vreţi să fiţi berbanţi! Tiu vio, ma belă damă?
Cu ghete de lac, ghetre albe, mănuşi albe, trandafir alb la butoniera smochingului şi monoclu cu şnur lat pe o faţă de gorilă ţigănească, baronul de Vax cum singur se intitula îşi plasa florile cu o impertinenţă în glas şi gesturi calculat negustorească pentru publicul de sâmbătă. În timpul săptămânii se adresa individual trecătorilor, cu călcâile lipite şi jobenul plecat: Măria-voastră, nu vreţi…”

„O întâmplare îl scoase însă din noroiul desperării. Prietenii bucureşteni de la Junimea îi găsiseră un post de redactor la Timpul de curând înfiinţat. Nu era de ales: nu mai avea ce căuta la Iaşi; nu va mai întâlni pe stradă pe magistratul avansat, în sfârşit, de noul guvern, care se făcea că nu-l mai cunoaşte; nu va mai întâlni privirile echivoce ale trecătorilor ce începuseră să-l arate cu coada ochiului pe Lăpuşneanu. La Bucureşti, alţi oameni, alte posibilităţi - într-un cuvânt alt aspect al mizeriei. N-avea însă cu ce pleca; n-avea cu ce-şi transporta cărţile, manuscrisele, ciubotele vechi, lăzile cu şoareci şi molii, populate la încheieturi cu deosebite naţionalităţi de ploşniţe - roiuri de avere mobilă în sens larg al cuvântului. Ceru un avans şi i se trimiseră două sute de lei: respiră ca un om scăpat din temniţă şi începu aşi strânge boarfele.”