Cofetăria Fialkowski
Deschide în Google Maps

Cofetăria Fialkowski

Cofetărie Bucuresti

Cofetăria Fialkowski a fost deschisă la parterul și subsolul fostei case Torok, la intersecția Străzii Regale (azi Strada Ion Câmpineanu) cu Calea Victoriei, lângă vechiul sediu al Teatrului Național și a funcționat între 1853 și 1898. Era una dintre cofetăriile de renume ale Bucureștiului secolului al 19-lea. Mai târziu în același loc a funcționat Restaurantul Elysee. 

Sursa foto (carte poștală): Via București

Evenimente
Cărți

Iulia Margulis și verișoara ei merg la cumpărături și apoi la cofetărie

Viața începe vineri, 2009

Ioana Pârvulescu

Curent/Gen literar: Postmodernism , Ficțiune istorică

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Cofetărie

Tag-uri: Literatură scrisă de femei

„Așa că m-am dus cu Vasilica la cumpărături, lucru care, cum spuneam, face bine, când ești în stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curãțenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare [...] Ne-am fãcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie. Eu țin cu domnii de la Capșa, Vasilica, mult mai inimoasă decât mine, cu bătrânul Fialkowski, mai ales cã e bolnav, sărmanul, iar afacerea i-o conduce altcineva, care nu mai aduce clienți. Mie îmi plăcea la Fialkowski când avea soba cea veche, un fel de cuptor, în zid, cu șamotă, pe care stătea leneșă o pisică. De când a schimbat soba și pisica i-a murit de pneumonie, ca Violetta, și de când polonezul nostru e și el bolnav, nu mă mai simt bine când intru acolo.”

Transformarea elitei capuținiste în influenceri sau propagandiști politici

Momente și schițe, 1900

Ion Luca Caragiale

Curent/Gen literar: Clasic

Perioada: Secolul al XIX-lea

Tip de loc: Cofetărie

Tag-uri: Pamflet , Umor , Satiră , Literatură școlară

„Dar intelectualii nu puteau rămânea pe drumuri; trebuiau deci să-și caute un nou sediu numaidecât... Atâtea chestiuni arzătoare de estetică, de filozofie, mai știu eu de ce! reclamau soluțiuni urgente. „Capuținiștii” își aleseră un local mult mai frumos și mai confortabil decât cel vechi; își strămutară sediul la Fialcowsky, cafenea-cofetărie celebră mai ales pentru beltelele ei.
Aci — lucru foarte ciudat! și care nu s-ar putea explica decât prin teoria evoluțiunii — aci s-a făcut o schimbare însemnată în moravurile intelectualilor. De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi și din cale-afară discreți, discutând pe șoptite, așa ca să nu le poată profanii auzi înaltele înțelepciuni — la noul sediu, începură să primească alături cu ei, deocamdată la mese învecinate, apoi chiar la masa lor proprie, mușterii cari nu luau „capuțin”, oameni cu totul nedemni a se numi intelectuali. Apoi, dezbaterile „capuținiste” începură să se facă în gura mare, așa că toată lumea profană de cafenea și cofetărie, ba, vara, chiar din Piața Teatrului, le putea auzi perfect. Dar dacă zic că lumea profană le putea auzi, asta nu însemnează că le și putea pricepe. Numai aleșii le-au putut pricepe, și asta a făcut un mare bine public: încet-încet, și din ce în ce mai numeroși, începură să iasă, din rândurile poporului, o sumă însemnată de tineri a căror vocațiune era să fie intelectuali. Până aci, nu se știuseră număra, neavând un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasică a intelectualilor.
În curând, potrivit principiului evoluțiunii, eclesia a numărat așa de mulți adepți, încât Fialcowsky nu i-a mai putut încăpea și ei au pornit care-ncotro să propovăduiască... Azi, mai mult ca totdeauna, la noi mai mult decât oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea „culturală”. Ei fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează — în literatură, în teatru, în arte, în științe, în fine în tot: ei! ei, intelectualii!
Aceste exemplare de lux ale omenirii mișună astăzi prin toate unghiurile publice. Lipsiți cu desăvârșire de vreo falșă fudulie, intelectualii intră în toate localurile de consumație și se amestecă bucuros cu toți comunii muritori... Asta e o tactică iezuitică, așa crez eu; căci, pentru a renunța acești aleși la mândria lor legitimă și a se apleca așa cu dinadinsul la contactul nostru, trebuie că au un scop; și acela desigur nu poate fi altul decât luminarea maselor ignorante.
O dată cu ieșirea de la Fialcowsky, care numaidecât s-a desființat și el ca și Brofft, eclesia „capuținistă” a trecut din perioada clasică în perioada politică: de la revelațiune la apostolat. Iată-i... La orice masă de la berării, birturi, cafenele, dacă sunt trei mușterii, unul desigur este un intelectual. Ce face el, omul ales, alături cu cei doi profani? Își îndeplinește misiunea: propagă, luminează, vulgarizează. Sunt chelneri cari, după cât au prins pe apucate din dezbaterile și conferințele intelectualilor, pot face marț pe un profesor de universitate, mai ales dacă l-or lua repede.”

(Din schița Intelectualii)

Viața începe vineri

Viața începe vineri, 2009

Ioana Pârvulescu

Editura: Humanitas

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Roman de epocă

„Viaţa începe vineri e o carte care poate fi citită ca roman poliţist, roman fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric, dar cititorul va fi enorm câştigat dacă va uita de toate aceste categorii şi-o va vedea pur şi simplu ca pe o lume ...

Vezi carte
Momente și schițe

Momente și schițe, 1900

Ion Luca Caragiale

Curent/Gen literar: Clasic

Despre puține opere se poate spune că sunt nemuritoare, accesibile, atemporale și cu un umor care ar fi de actualitate și peste secole. Momentele și schițele lui Caragiale sunt acest gen de operă. La fel ca și în piesele lui de teatru, pamfletele sau...

Vezi carte