Fosta Piață Belvedere și Casa Anticarilor

Cu o istorie foarte densă, Casa Anticarilor este unul dintre acele locuri dispărute de pe harta Bucureștiului, un fost „paradis borgesian al bibliofililor[...] în care ficţiunea îşi e sieşi obiect, iar traiectoriile personajelor se‑ngână şi‑şi răspund, de pe rafturile etajerelor, nuanţându‑se sau potenţându‑se reciproc.”

(Andreea Răsuceanu, Dicționar de locuri literare bucureștene)

Despre Casa Anticarilor se știe că a fost ridicată cu sprijinul și intervențiile lui Nicolae Iorga, în 1924, acesta venea aici de câteva ori pe săptămână, alegea cărți si stătea de cele mai multe ori de vorba cu anticarii, favoritul sau fiind se pare Iuliu Pohl. Multe detalii despre istoria locului și a clădirii sunt documentate excelent aici.

„La anticar (acest anticar se afla într-o mică piaţă nu departe de Cheiul Gârlei, într-un mic pavilion numit Casa anticarilor, erau vreo şase, nici acum nu ştiu cum îi zice, un oraş nu-l cunoşti bine nici dacă locuieşti în el zeci de ani) întâlnesc într-o zi, pe cine? Diaconescu! Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor?
[...]
La Casa anticarilor, singurul loc la care reveneam neîncetat, deşi acum nu mai aveam bani să citesc cărţi, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viaţa de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; şi în câteva ore am sorbit-o.”