Deschide în Google Maps

Ghica-Tei

Zonă din București Bucuresti

Evenimente

Cărți

t.s. feeling festive at zona tei - poem de t.s. khasis

Autori asociati: T.S. Khasis

Curent/Gen literar: Liric

Perioada: Contemporan

Tag-uri: Poezie

„avea un stil unic de a fi necruțător și combativ –
rupea tot, mai ales cînd i se părea că
țara asta a luat-o razna
și noi, copiii lui, nu dezvoltam obiceiuri sănătoase.

de cînd mă știu am încercat să te-nțeleg.
citeam cărțile pe care le citeai tu,
îmi plăcea Luna pentru că într-acolo priveai tu
cînd fumai singur pe balcon,
aș fi futut-o pe maică-mea pentru că o futeai tu,
însă cu spurcații n-am putut să țin vreodată
pentru că, așa cum zicea cantona,
nu îți alegi echipa cu care ții
așa cum nu îți alegi părinții,
echipa cu care ții e un dat
și asta nu ai înțeles tu despre mine și laurențiu.
tu, marx și engels.

geniu, voință, asta voiai de la noi, și să schimbăm lumea.
campania din galia, fizică cuantică, stoicii,
dar niciodată recviemul lui mozart, niciodată brazii-nzăpeziți.
cînd fumez singur pe balcon
mă întreb dacă a fost vorba de voință
atunci cînd i-ai tăiat gîtul soției tale
sau cînd ai schimbat tactica și ne-ai arătat
cum se dă la coaste cu picioarele. kung fu
de luni pînă vineri. dar în weekend ce-aveai?
voiai să schimbi lumea? 5840 zile cu tine-n
apartament = 140160 ore de filme horror cu tine-n apartament.
voiai să schimbi lumea? de douăzeci de ani laurențiu rîde isteric
cînd o acvilă traversează cerul și eu nu-s în stare
să-l vizitez, am vorbi numai despre tine. forța mea la 40
înseamnă cafele și cîteodată un joint, fiică-mea care
trăiește în orașul generalului tău preferat și ceva ambiguu,
o stare contemplativă, ceva nedeslușit, cred că-i nepăsare.

cînd am hrană mănînc pînă borăsc, cînd am țigări
fumez pînă amețesc. nu iubesc pe nimeni. nu urăsc pe nimeni.

dar tot ai schimbat ceva:
ești singurul om pe care-am visat că-l omor,
acum pot să-ți spun, doar
ești de ani buni la 6 metri sub pămînt,
sub margarete și narcise – doamne, cît urai florile! –
deși încă mă cac pe mine de frică
cînd îmi aduc aminte de tine.
în zilele tale bune îmi spuneai
că meursault e mai tîmpit decît camus, doi învinși.
nu contează decît învingătorii, fiule, învingătorii.
ei, cum e? ai învins?”

(Poezie nepublicată în volum, apărută pe Bookaholic.ro)

Zonă simbolică de suprapunere a realului și imaginarului în povestirile lui Zaharia Fărâmă

Pe strada Mântuleasa, 1967

Mircea Eliade

Curent/Gen literar: Nuvelă fantastică , Realism magic

Perioada: Anii 60

Tip de loc: Zonă din București

Tag-uri: Despre București , Literatură școlară , Literatură fantastică , Alegorie

În declarațiile pe care le aflăm atât de la profesorul Zaharia Fărâmă, cât și de la Vasile Borza, zona cartierului Tei este una în care se intersectează fragmente reale și imaginare din istoria rememorată a personajelor. Vasile Borza susține că a copilărit în Tei deși, dintr-o conversație ulterioară a acestuia cu comisarul Dumitrescu, aflăm că acest lucru pare să fie fals.

„— ... tocmai aici e buba. Pe vremea dumitale, erau în Tei doar trei şcoli primare: două de băieţi şi una mixtă.
— Ei, şi ce‑are a face una cu alta? îl întrerupse nervos Borza.

— Are a face, pentru că în nici una din şcolile astea nu s‑a găsit înmatriculat numele dumitale. […] Dumneata te găseşti înmatriculat la Şcoala Mântuleasa, între anii 1913–1916 şi nu te găseşti înmatriculat la nici o şcoală din Tei“.

Ba mai mult, comisarul Dumitrescu cel care desfășura ancheta paralelă și asupra lui Borza îi menționează lui Fărâmă că: "Borza ăsta nici n-a fost elevul dumitale în Mîntuleasa. N-a făcut nici o şcoală, nici măcar şcoala primară. L-au descoperit că fusese multă vreme bătăuş în Tei şi agent de Siguranţă. Se introdusese prin fraudă în Partid.
În același cartier s-ar fi petrecut și dispariția enigmatică a lui Iozi, băiatul rabinului.
— Spuneai ceva de-o pivniţă şi mai spuneai adineaori de-un mister cu băiatul rabinului. Ce legătură are una cu alta ?

— Are legătură, că băiatul rabinului a dispărut într-o pivniţă. A dispărut, ca şi cum n-ar fi fost niciodată pe suprafaţa pămîntului. Fără urme. Parcă l-ar fi înghiţit pămîntul. Dar, trebuie să precizez, ce e drept e drept: el, băiatul ăsta, Iozi, ştia că are să dispară. Şi-a luat rămas bun de la toţi, s-a îmbrăţişat cu toţi, apoi s-a azvîrlit în apă şi nimeni nu l-a mai văzut de atunci.
— Ce vorbeşti, domnule ? ! Unde se întîmpla asta ?
— Într-o pivniţă părăsită, de lîngă Biserica cu Tei. Dar ca să înţelegeţi, trebuie să cunoaşteţi toată povestea. E o poveste lungă...”

Aflăm totuși citind mai departe nuvela că dispariția lui Iovi deși menționată în Tei s-a petrecut mai degrabă „aproape de Obor” lucru care adâncește confuzia și misterul din povestirile la limita dintre real și fantastic ale lui Zaharia Fărâmă.

Pe strada Mântuleasa, 1967

Mircea Eliade

Curent/Gen literar: Nuvelă fantastică , Realism magic

Nuvelă fantastică, scrisă de Mircea Eliade și tradusă în peste 15 limbi (în lb. engleză: The Old Man and the Beaurocrats). Nuvela explorează confruntarea dintre sacru și profan, pornind de la ancheta Securității asupra învățătorului Zaharia Fărîmă. D...

Vezi carte