Evenimente
Cărți

Vernisajul lui Don Gabriel

Greva păcătoșilor, 2019

Florin Chirculescu

„În fine, o luăm spre Căminul Artei, în grabă, căci plouă de rupe. În Piața Palatului e demonstrație, se cântă imnuri bisericești în plin potop, e incredibil cât de rapid se mișcă Sutanele Negre... La vernisaj: lume multă, fițe, chelneri – Don Gabriel e înconjurat de culturnici și de pițipoance TV. Trage la scară și-un dric oficial, un 4×4 blindat din care coboară Garfield-vomit. E viu și nevătămat.
[...]
Bun, se țin spiciurile, iar eu mă uit la ansamblurile lui Don Gabriel: numai cabluri și catarge aranjate în fel și chip. Îmi place macheta unui monument amplasat în Piața Universității, alcătuit dintr-un evantai de odgoane ce pornesc din vârful unui stâlp înalt de o sută de metri, ridicat în fața Teatrului Național. Odgoanele se etalează deasupra pieței, prinzându-se de clădirea teatrului, de Spitalul Colțea, de Universitate și de Inter. Lângă stâlp, sub odgoane: o groapă adâncă de tot – forează unii minusculi în ea, lucrează, cară pietroaie. Lumea e încântată, zici că ființele alea micuțe sunt vii, dar Don Gabriel pretinde că-s doar niște roboței. „Pot să iau și eu unul?“ întreabă o pițipoancă TV.”

Căminul Artei Vezi loc

O explozie distruge Galeria Europa din centrul vechi al Brașovului

Toamna se numără cadavrele, 2020

Tony Mott

Curent/Gen literar: Roman polițist , Ficțiune contemporană

„În noaptea de 9 spre 10 septembrie, la orele două și douăzeci de minute a avut loc o explozie la Galeria Europa, sală de expoziție a Uniunii Artiștilor Plastici. Deflagrația a pulverizat geamurile și a împrăștiat sculpturile din metal expuse la o distanță de până la 10 metri. Două mașini aflate pe strada Mureșenilor, care au trecut peste metalele ajunse pe carosabil au intrat în coliziune. În urma accidentului nu au existat victime.”

Galeria Europa Vezi loc

Sala pașilor și locuitorii ei

Nas de bulgar, 2026

Doina Ruști

Curent/Gen literar: Biografic , Postmodernism , Realism magic

„Stăteam pe jos, în Sala pașilor pierduți, înainte de-a fi pictată, și povesteam despre Tavică lucruri care existau doar în mintea mea. M-a întrebat într-o zi dacă puteam să-i obțin o întrevedere cu Tavică. Evident, glumea, știa că murise de mult, cândva, prin anii '60. Privindu-l, am avut revelația că era la vârsta pe care ar fi avut-o Tavică. Dacă trăia, puteau să fie colegi.
Acum, i-am spus eu, Tavică e un simplu locuitor al meu, ca toți ceilalți, trupe numeroase de călători. Crezi că a evoluat în timpul ăsta, m-a întrebat el. N-a avut de ales i-am răspuns eu, iar el mi-a mărturisit că îl inspirase: am scris un poem despre el. Vrei să-l citești?”

Sala Pașilor Pierduți (Galeria de Fresce Sabin Bălașa) Vezi loc