FB event: https://fb.me/e/8fYVfOfAH

 

 Participarea se face pe bază de înscrieri, locurile fiind limitate.

 

 

 

„În istoria culturală contemporană a României, două generații au schimbat fața literaturii. Generația ’60 și generația ’80. Aceasta din urmă, deși reprezentată în cam toate marile orașe ale României, și-a avut sediul principal în București, în jurul „Cenaclului de Luni”, 1977-1983.

Aproape jumătate dintre membrii săi erau bucureșteni. pot da câteva exemple, de la Traian T. Coșovei, din strada Snagov, alături de hotelul Intercontinental, la Mircea Cărtărescu, de pe Aleea Circului, de la Mariana Marin, trăitoare în Balta Albă, la „Betonieră”, la subsemnatul, din Piața Chibrit. Dar locurile în care această generație s-a impus sunt, de regulă, universități, cluburi, biblioteci, muzee, complexe sportive, care există și azi și sunt deschise publicului.

 

Dacă ar fi să facem o călătorie în timp, ar trebui să plecăm de la podul Facultății de Litere, pe 3 martie 1977. Acolo se ținea discoteca Litere. Acolo au pornit la drum cel puțin 20 de tineri și foarte tineri poeți. Odată cu 1978, Cenaclul se mută la Casa studenților Grigore Preoteasa, la etajul doi. Aici au citit absolut toți reprezentanții „generației ’80”, din București și din toată țara. Și tot aici își va încheia existența, în 1983, printr-o decizie venită de sus, pe linie politică.

De la Grigore Preoteasa ne putem îndrepta spre Gara de Nord, mai exact, Muzeul CFR, unde Radu Călin Cristea avea să înființeze, în toamna lui ’83, urmașul defunctului organism, Cenaclul Rapid, sub oarece protecție politică. Ce folos? Noul cenaclu nu avea să reziste decât șapte ședințe, pentru că un alt ordin, venit și de mai sus, l-a desființat și pe ăsta. Nu mult mai târziu, Radu G Țeposu va înființa, la Baza sportivă pentru tineret Tei, Cenaclul Pupăza din Tei. Nici acesta nu a fost prea norocos. N-a ținut decât o primăvară și-o vară.

 

Din acest moment, gașca s-a întâlnit ocazional, la diferite ocazii. Sediul principal a fost Cantina din Sediul Uniunii Scriitorilor, Casa Monteoru, iar locul predilect a fost prima masă din dreapta, cea a lui Eugen Jebeleanu.

Uneori, mai ales la sfârșitul anilor ’89, se mai frecventa cenaclul Universitas, al noii generații, cu sediul în actuala Facultate de Sociologie și Asistență Socială”.

 

Florin Iaru este una dintre cele mai vii și recognoscibile voci ale generației ’80. Poetul a făcut parte din celebrul „Cenaclu de Luni” condus de Nicolae Manolescu, spațiul unde s-a născut spiritul unei întregi generații literare. În anii ’90 a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar de atunci și până azi a rămas prezent în viața culturală prin cărți, articole, apariții publice și emisiuni TV dedicate literaturii și culturii. În prezent, scrie și publică în redacția săptămânalului Cațavencii.

Debutul său poetic, Cîntece de trecut strada (1981), a fost urmat de volumul colectiv Aer cu diamante (1982), realizat împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan – carte devenită emblematică pentru generația optzecistă.

Au urmat volume care i-au consolidat reputația: La cea mai înaltă ficțiune (1984), Înnebunesc și-mi pare rău (1990), Poeme alese (2002), dar și colaborări în proiecte colective cu teme insolite, de la Tescani 40238 la Povești erotice românești sau Prima mea beție. În proză, a atras atenția cu Fraier de București (2011, reeditat în 2015) și Povestiri cu final schimbat (2013).

----------------

Proiect cultural co-finanţat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.