Garabet Ibrăileanu

Garabet Ibrăileanu (n. 23 mai 1871, Târgu Frumos, România – d. 11 martie 1936, București, România) a fost un critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român. Este una dintre cele mai influente personalități din literatura română a primelor decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viața românească între anii 1906 și 1930. Sub pseudonimul Cezar Vraja, pe care avea să-l folosească, cu intermitențe, toată viața, Garabet Ibrăileanu debutează în paginile revistei Școala nouă cu articole, după care publică versuri, poeme în proză, cugetări, traduceri etc. Ibrăileanu a elaborat o concepție critică bazată pe relația dintre opera literară și mediul social. Printre lucrările sale importante se numără Spiritul critic în cultura românească, studiu fundamental asupra evoluției culturii naționale și Scriitori și curente, analiză a literaturii române din secolul al XIX‑lea și începutul secolului XX. A publicat numeroase articole, cronici și eseuri în Viața Românească, influențând formarea generațiilor literare interbelice. Ibrăileanu este autorul romanului Adela (1933), roman psihologic considerat o operă reprezentativă a prozei românești interbelice, axat pe analiza subtilă a sentimentelor și a introspecției. A realizat traduceri din literatura rusă și franceză și a publicat articole de sociologie, pedagogie și morală. Activitatea sa publicistică a contribuit la conturarea unei direcții democratice și populare în cultura română. Sursa: Wikipedia RO

Evenimente

Cărți

Contextul fondării revistei „Viața românească”

Geografia literară a României, 2023

Cornel Ungureanu

Autori asociati: Mihail Sadoveanu , Nicolae Gane , Alexandru A. Philippide , Alexandru Vlahuță , Octavian Goga , Ioan Alexandru Brătescu-Voinești , Paul Bujor , Garabet Ibrăileanu

„Constantin Stere

[...]

Va scrie Cum am devenit director al „Vieţii româneşti” îmboldit de Ibrăileanu. „E una dintre curiozităţile şi farmecele acestui caracter paradoxal şi complex. În relaţiunile personale, de o timiditate şi delicateţă care ar face cinste unei fecioare nu din vremuri postbelice, Ibrăileanu, cu condeiul în mână la biroul său devine agresiv, violent, corosiv adesea până la brutalitate...! [...] Tot aşa am devenit pasionat profesor de literatură română, când aceasta încă nici nu exista, incapabil să se coboare din lumea sublimizată la literelor.” Literatura chiar exista:
„Ibrăileanu a avut grijă să adune la mine, în curând, dacă nu în aceeaşi seară, pe toţi aeronauţii ratăciţi prin Iaşi în acele vremuri antibeletristice... şi aproape toţi dezarmaţi faţă de cruzimile vieţii ca şi el însuşi: Ion Botez (pe atunci nu ajunsese încă director de bancă), Costică Botez, Gheorghe din Moldova, D.D. Pătrăşcanu, Paul Bujor, Spioridon Popescu, I. Mironescu, P. Bogdan, Mihai Carp, Mihai Pastia, dr. N. Quinezu...”.
Şi primul număr a şi apărut în martie 1906, sub direcţia lui C. Stere şi Paul Bujor. „Din primele numere revista a ştiut să-şi asigure nume şi colaborări preţioase: I. Al. Brătescu-Voinești, Matilda Poni, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Al. Vlahuţă, Al. Philippide, I.G. Duca, I. Simionescu, Aurel C. Popovici, Nicu Gane.”1
Aeronauţii, vom arăta, stau unii lângă alţii, mari de tot.

NOTĂ
1 C. Stere, Scrieri, ediţie, studiu introductiv şi note de Z. Ornea, Editura Minerva, 1979, p. 278–279.”

Muzeul Național al Literaturii Române Vezi loc