Nicolae Gane

Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni, Moldova – d. 16 aprilie 1916, Iași, România), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost prozator, memorialist și publicist, reprezentant al prozei realiste românești din a doua jumătate a secolului al XIX‑lea. Opera sa se remarcă prin evocarea mediului moldovenesc, prin stilul sobru și prin interesul pentru viața socială și morală a epocii. Gane este cunoscut în special pentru volumele de nuvele și schițe, în care surprinde atmosfera Iașului și a Moldovei tradiționale, proza sa se caracterizează prin realism moderat, ton nostalgic și interes pentru tradițiile și mentalitățile locale. Gane a publicat articole, evocări și texte memorialistice în presa vremii, contribuind la viața culturală ieșeană. Scrierile sale reflectă preocuparea pentru istoria Moldovei, pentru viața politică și pentru conservarea valorilor tradiționale. Opera lui Gane se distinge prin claritate, echilibru și simplitate expresivă. Temele dominante includ familia, morala socială, viața boierească, tradițiile moldovenești și portretul comunităților locale. Sursa: Wikipedia RO

Evenimente

Cărți

Contextul fondării revistei „Viața românească”

Geografia literară a României, 2023

Cornel Ungureanu

Autori asociati: Mihail Sadoveanu , Nicolae Gane , Alexandru A. Philippide , Alexandru Vlahuță , Octavian Goga , Ioan Alexandru Brătescu-Voinești , Paul Bujor , Garabet Ibrăileanu

„Constantin Stere

[...]

Va scrie Cum am devenit director al „Vieţii româneşti” îmboldit de Ibrăileanu. „E una dintre curiozităţile şi farmecele acestui caracter paradoxal şi complex. În relaţiunile personale, de o timiditate şi delicateţă care ar face cinste unei fecioare nu din vremuri postbelice, Ibrăileanu, cu condeiul în mână la biroul său devine agresiv, violent, corosiv adesea până la brutalitate...! [...] Tot aşa am devenit pasionat profesor de literatură română, când aceasta încă nici nu exista, incapabil să se coboare din lumea sublimizată la literelor.” Literatura chiar exista:
„Ibrăileanu a avut grijă să adune la mine, în curând, dacă nu în aceeaşi seară, pe toţi aeronauţii ratăciţi prin Iaşi în acele vremuri antibeletristice... şi aproape toţi dezarmaţi faţă de cruzimile vieţii ca şi el însuşi: Ion Botez (pe atunci nu ajunsese încă director de bancă), Costică Botez, Gheorghe din Moldova, D.D. Pătrăşcanu, Paul Bujor, Spioridon Popescu, I. Mironescu, P. Bogdan, Mihai Carp, Mihai Pastia, dr. N. Quinezu...”.
Şi primul număr a şi apărut în martie 1906, sub direcţia lui C. Stere şi Paul Bujor. „Din primele numere revista a ştiut să-şi asigure nume şi colaborări preţioase: I. Al. Brătescu-Voinești, Matilda Poni, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Al. Vlahuţă, Al. Philippide, I.G. Duca, I. Simionescu, Aurel C. Popovici, Nicu Gane.”1
Aeronauţii, vom arăta, stau unii lângă alţii, mari de tot.

NOTĂ
1 C. Stere, Scrieri, ediţie, studiu introductiv şi note de Z. Ornea, Editura Minerva, 1979, p. 278–279.”

Muzeul Național al Literaturii Române Vezi loc