Apusul

Adrian Mihălțianu

Anul publicarii: 2018

Editura: Nemira

Perioada: Contemporan

Curent/Gen literar: Science-fiction

Tag-uri: Literatură de anticipație

A doua parte din seria TERRA XXI. Nimic nu prevedea furtuna din primăvara lui 2058. Nanitii învinseseră cele mai crunte boli, omenirea ajunsese pe Marte, iar tumultul terorist de la începutul secolului fusese dat uitării. Cei mai puternici oameni de pe planetă, membrii Societății, încep să se teamă de mecanismele pe care ei înșiși le-au pus în mișcare: orașele circulare, IA-uri cu puterea a zeci de milioane de creiere umane, o rețea secretă de tineri cu abilități telepatice și, mai ales, diferențele ideologice despre cum să facă lumea mai bună înainte de contactul cu o civilizație extraterestră. Semnele sfârșitului existau. Dar furtuna i-a prins pe toți, buni sau răi, oameni sau ciborgi, bătrâni sau tineri. Cine va mai rămâne după Ziua Judecății?

„Adrian Mihălțianu ne propune un viitor apropiat sumbru, dar plauzibil, în care nanotehnologiile, implanturile mentale și inteligențele artificiale pun în pericol însăși ideea de OMENIRE. O poveste captivantă și surprinzătoare, care duce mai departe întâmplările din Epoca Inocenței.“ Andrei Crivăț

Adeline e prizonieră la Divizia 1 infanterie Dacica, într-o locație subterană

„Adeline își reveni în simțiri într-un întuneric deplin. Încercă să se miște, dar își dădu seama că era legată de un scaun întins aproape la orizontală. Privi în jur, însă era o beznă totală. În plus, nu reușea să audă nimic, în afara propriei respirații. Încercă să se calmeze. Combinația de întuneric complet și de liniște o enerva totuși din cale afară. Verifică dacă își putea activa implanturile mintale. Fără folos. Nu exista nicio rețea în jur la care să se conecteze. Oftă, dar aproape că nu-și auzi oftatul. Își drese vocea, cu același rezultat – liniștea dimprejur absorbea rapid orice zgomot. Își închise ochii. Ce naiba era asta?! Îi deschise la loc, fără ca asta să o ajute la ceva. Începu să se zbată în scaun, dar brațele și picioarele erau prinse în mai multe locuri, depărtate de corp, astfel încât nu reușea să se miște atât cât să-și facă cumva loc. În toată zbaterea ei, reuși să-și dea seama, înspăimântată, că nu mai avea niciun fel de haină pe ea. Era complet goală și expusă în fața torționarilor ei.”

Strada Antiaeriană, nr. 8 - Unitatea Militară Vezi loc

O explozie nucleară vaporizează Catedrala Mântuirii Neamului

„Erau încă în viață, protejați de mașinăria special gândită pentru așa ceva în urmă cu douăzeci de ani, când Rusia își reluase avansul belicos spre Vest. Trenul nu ajunsese la buncărul de sub Casa Poporului, ci doar în zona fortificată de sub Catedrala orașului, altă piramidă din beton armat. Deasupra lor, partea vestică a orașului de patru milioane de locuitori era acum un deșert încins și radioactiv, ca urmare a exploziei unei singure rachete de 5 megatone căzută deasupra suburbiei Bolintinului. Bula de foc nimicise totul pe o rază de trei kilometri, dar zona fatală oamenilor se întindea pe 1 430 de kilometri pătrați, ajungând până în centrul orașului.

Catedrala fumega, Casa Poporului era cuprinsă de flăcări, dar rămăseseră ambele în picioare. Peste un milion de oameni fuseseră vaporizați instantaneu, iar alte două milioane suferiseră arsuri de gradul III și fuseseră iradiați cu o doză letală. Naniții erau singura lor speranță și aveau să salveze cel puțin câteva sute de mii dintre ei. Dar pentru restul, următoarele ore aveau să fie o agonie cu un singur deznodământ.”

Catedrala Mântuirii Neamului Vezi loc

Alte cărți

Ultima carte, 2024

Marian Coman

Editura: Nemira

Curent/Gen literar: Postmodernism , Science-fiction

Ne vedem la capătul poveștilor. Cel mai recent roman al lui Marian Coman se deschide cu cea mai veche istorie din lume: una de iubire. Într-un prezent apropiat, Alex te trage în povestea lui și a Adei. Nu-ți lasă vreme să te înduioșezi, căci, curând...

Vezi carte

Stai jos sau cazi, 2022

Bogdan Munteanu

Editura: Nemira

Curent/Gen literar:

„După șase ani de la Ai uitat să râzi, cel mai recent volum al său de povestiri, prozatorul revine cu un microroman ireproșabil, o poveste get-beget à la Bogdan Munteanu. Adică o temă inedită – epilepsia e surprinsă rarisim în literatura română conte...

Vezi carte

O lume prea mică, 2026

Cristian Vicol

Editura: Lebada Neagra

Curent/Gen literar:

Antologie de proză scurtă îngrijită de Cristian Vicol și Adrian Petru Stepan. Autorii au fost provocați să scrie o poveste reprezentativă pentru generația lor, privită prin filtrul orei de aur, acel moment al zilei când lumina devine seducătoare, i...

Vezi carte

O mie nouă sute optzeci și opt, 2024

Cristian Vicol

Editura: Brumar

Curent/Gen literar:

„Fie că-l citești ca pe un roman de aventuri sau ca pe unul autobiografic, volumul „O mie nouă sute optzeci și opt” nu te poate lăsa indiferent. Cristian Vicol ne reamintește de copilărie, de tranziţie, de primele iubiri, de o întreagă lume ce se naș...

Vezi carte

Anotimpul țânțarilor, 2021

Cristian Vicol

Editura: Casa de Pariuri Literare

Curent/Gen literar:

„— De mâine cred că se mai înmoaie vremea, spuse Petre, absent, în timp ce se căuta de tutun prin buzunarele hanoracului. Sigur că da, continuă tacticos după ce găsi o frunză uscată și o sfărâmă între degete, răsfirând-o în foiță. Nu are cum să mai ț...

Vezi carte