Cartierul Mehala

„Într-o zi a uitat să-mi aducă hârtia, așa că am așteptat-o să iasă din tură. Am mers până în Piața „700”, unde ne-am urcat în tramvaiul numărul patru. După prima curbă la dreapta, am coborât la a doua stație. Șinele de tramvai de pe mijlocul bulevardului împărțeau cartierul în două jumătăți inegale. În dreapta era o zonă de blocuri, Circumvalațiunii, iar în stânga Mehala, cu ulițe largi și case vechi, fără etaj, ca la țară. Acolo l-am întâlnit, pe o bancă, pe bunicul ei matern, moș Obrad. L-am salutat și am intrat în curte. Când m-am întors, mi-a făcut semn să mă opresc.
— Тu ești iugoslavul care vrea să învețe românește! Știi ce-i asta? m-a întrebat arătând printr-o mișcare a capului spre acoperișurile din apropiere. Ei bine, asta e mahalaua sârbească din Timișoara, ce a mai rămas din ea.”