Groapa lui Ouatu

Știind că locul va avea vad bun și se va dezvolta, Stere alege să își pună temelia casei și afacerii în zona gropii Ouatu:

„A ales un loc spre Tarapanaua Filantropiei, la groapa lui Ouatu, unde se ridica o mahala nouă .A umblat apoi pe la tribunal să încheie actele, a plătit şi nu i-a rămas decât să se ducă să-şi vadă metrii cumpăraţi. Aşa s-a întemeiat. Lucrurile au mers mai greu la început, până învăţară trecătorii locul.”

Cârciuma devine locul de întâlnire și perindare a tuturor celor care se stabilesc, muncesc sau chiar fură în zonă. În special ceferiștii al căror drum înapoi spre casele lor, seara, trecea întotdeauna prin dreptul cârciumii:

„Ziua trecea repede, la patru suna sirena de schimb şi plecau acasă. Griviţa se schimba. Strada lungă era plină de căruţe şi de oameni veniţi după târguială. Nici nu băgau de seamă când apucau spre mahalaua lor. Drumul trecea pe la Stere. Vedeau firma de tablă strălucind în soare şi mesele scoase afară o dată cu îndreptarea timpului. Spre sfârşitul zilei, curtea negustorului se umplea de chivuţe şi de gunoieri. Nu puteau să nu treacă să dea bună seara.”

Fosta Groapa a lui Ouatu se afla în zona care este azi cuprinsă generic între Calea Griviței, Turda și Bulevardul Ion Mihalache. Săpată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost astupată cu anii și treptat peste ea s-au construit mai întâi o grădină publică, actualul Parc Regina Maria, Biserica Sfânta Maria (1928), școala Petre Ispirescu și apoi restul cartierului de azi 1 Mai.

„[...] într-o zi, am descoperit că jocurile pe maidan sunt tot atât de pasionante ca şi romanele de aventuri. Am început să-mi petrec tot timpul liber pe maidanele Bucureştiului. De la maidanul Primăriei până la Obor, de la Dealul Mitropoliei până la gropile lui Ouatu, le cunoşteam pe toate şi aveam prieteni printre haimanalele şi bătăuşii tuturor mahalalelor. Dar astea se întâmplau mai târziu, după 1916, după ce tata se retrăsese cu regimentul lui în Moldova.”